„Guenon, filosof esoteric francez contemporan, nu trateaza simbolismul crucii in sens restrans, crestin, si nici intr-unul restrictiv din punct de vedere al imaginii efective a obiectului de referinta. El este discutat in primul rand din perspectiva metafizica, aceasta fiind, sustine autorul, si cea mai importanta. Apoi semnificatia sa este regasita in interpretarea altor structuri cu aceeasi virtute explicativa dar cu o, daca putem spune astfel, geometrie diferita, cum este Arborele cu sarpele incolacit in jurul trunchiului sau tesatura cu firele sale intersectate. Firul rosu este mentinut de unghiul unic de abordare a intregii lucrari ce rezoneaza, de altfel, si cu pozitia autorului: sensul simbolic al unui fenomen sau al unui lucru nu il exclude pe cel istoric. Aceasta pentru ca, de fapt, cel din urma este conditionat, caci derivat, din principiul metafizic, care este cel esential de raportare. Celelalte niveluri de interpretare sunt contingente. In acest sens crucea reprezinta un soi de busola de orientare in mijlocul starilor multiple de existenta a ceea ce este real: Fiinta. Structura ei trimite, pe verticala, la ierarhia tipurilor ontologice (determinate de Fiinta) si, pe orizontala, la amploarea individualitatilor acestora. Lucrarea este densa conceptual, profunda, si nu ne lasa sa uitam nici o clipa intentia autorului de a vorbi despre ceea ce e cu adevarat semnificativ, real.”

Irina-Gabriela Buda

*

„Crucea, am spus-o, este un simbol care, sub diverse forme, se intalneste aproape pretutindeni, si asta inca din cele mai vechi timpuri; prin urmare, ea este foarte departe de a apartine in mod propriu si exclusiv crestinismului, cum ar putea fi tentati sa creada unii. Trebuie spus chiar ca crestinismul, cel putin sub aspectul sau exterior si indeobste cunoscut, pare sa fi pierdut intrucatva din vedere caracterul simbolic al crucii pana la a nu o privi decat ca pe semnul unui fapt istoric. In realitate, aceste doua puncte de vedere nu se exclud catusi de putin, cel de-al doilea nefiind intr-un anumit sens decat consecinta primului; dar acest mod de a considera lucrurile este atat de strain majoritatii contemporanilor nostri, incat trebuie sa ne oprim putin asupra lui pentru a evita orice neintelegere.”

Réne Guénon