Tratatul despre Calea de Mijloc (Madhyamakasastra) este cea mai veche sinteza a sutrelor din Perfectiunea Intelepciunii (Prajñaparamita). Influenta acestei opere inegalabile nu s-a atenuat nicicand de-a lungul secolelor, in China la fel ca si in Japonia sau in sfera gandirii indo-tibetane. Constituie textul prin excelenta capital pentru cine vrea sa porneasca pe calea eliberarii din ciclu si sa aiba acces la revolutia pe care un astfel de demers o cere.

Nagarjuna este unul dintre cei mai originali si influenti ganditori din istoria filosofiei indiene. Tratatul sau despre „Calea de mijloc” (Madhyamaka), bazat pe notiunea centrala de „vid” (sūnyata), a influentat dezbaterea filosofica indiana timp de o mie de ani dupa moartea sa; odata cu raspandirea budismului in Tibet, China, Japonia si alte tari asiatice, scrierile lui Nagarjuna au devenit un punct de referinta indispensabil. In acest volum se ofera textul de baza impreuna cu interpretarea lui Tsongkhapa (1357-1419): Oceanul rationamentului, si al lui Chone Drakpa Chedrub (1675-1748): Un vas pentru a te avanta pe „Oceanul rationamentului”, care, in ciuda dimensiunii sale reduse, ramane fidel maestrului. Aceasta exegeza particulara, cea a traditiei Gelugpa din budismul tibetan, intemeiata de Tsongkhapa, insista asupra validitatii conventiilor ca simple relativitati si a existentei fenomenelor ca simple specificatii, vide de natura proprie si interdependente. Dupa textele ce au fost adunate in canonul budist, acest tratat este considerat de o importanta covarsitoare in intelegerea esentei doctrinei propovaduite de Buddha.

In lucrarea Cuvintele clare, Chandrakirti a spus ca Nagarjuna a alcatuit Tratatul ca sa clarifice sensul si sa faca astfel cunoscut continutul celor doua adevaruri, sa elimine indoiala cu privire la provizoriu si definitiv in cuvantul Iluminatului si sa risipeasca neintelegerea care duce la confuzia celor doua. Tratatul, cu numeroasele sale abordari analitice, are ca principal scop combaterea nu a altor sisteme, ci a perceptiei noastre despre o fiintare in sine, o existenta reala a persoanelor si a altor fenomene, si a formelor multiple sub care se manifesta aceasta perceptie.

Cuprins

Introducere       7

TRATAT DESPRE CALEA DE MIJLOC

Preliminarii        21
CAPITOLUL I
Analiza conditiilor        29
CAPITOLUL AL II-LEA
Analiza miscarii        43
CAPITOLUL AL III-LEA
Analiza facultatilor        57
CAPITOLUL AL IV-LEA
Analiza agregatelor        65
CAPITOLUL AL V-LEA
Analiza elementelor        71
CAPITOLUL AL VI-LEA
Analiza dorintei si a subiectului ei        77
CAPITOLUL AL VII-LEA
Analiza compusilor        83
CAPITOLUL AL VIII-LEA
Analiza actiunii si a agentului        99
CAPITOLUL AL IX-LEA
Analiza preexistentului 105
CAPITOLUL AL X-LEA
Analiza focului si a combustibilului        111
CAPITOLUL AL XI-LEA
Analiza unei extremitati anterioare
si a unei extremitati posterioare        119
CAPITOLUL AL XII-LEA
Analiza suferintei        125
CAPITOLUL AL XIII-LEA
Analiza formatiunilor        131
CAPITOLUL AL XIV-LEA
Analiza contactului        137
CAPITOLUL AL XV-LEA
Analiza naturii proprii        143
CAPITOLUL AL XVI-LEA
Analiza aservirii si a eliberarii        149
CAPITOLUL AL XVII-LEA
Analiza actului        157
CAPITOLUL AL XVIII-LEA
Analiza eului si a fenomenelor        171
CAPITOLUL AL XIX-LEA
Analiza timpului        185
CAPITOLUL AL XX-LEA
Analiza imbinarii        189
CAPITOLUL AL XXI-LEA
Analiza producerii si a distrugerii        201
CAPITOLUL AL XXII-LEA
Analiza celui-astfel-plecat        209
CAPITOLUL AL XXIII-LEA
Analiza confuziilor        219
CAPITOLUL AL XXIV-LEA
Analiza adevarurilor superioare        229
CAPITOLUL XXV
Analiza transsuferintei        245
CAPITOLUL XXVI
Analiza celor doisprezece factori ai existentei        257
CAPITOLUL XXVII
Analiza opiniilor        263
Glosar roman–sanscrit–tibetan        277
Bibliografie 281