Ce anume stii?

Daca patrunzi suficient de adanc, vei intelege ca nu stii nimic. Este posibil sa detii multe informatii, dar aceasta nu inseamna a cunoaste. Poate ca ai citit multe dintre scripturi, dar nici asta nu este cunoastere.

Cunoasterea este posibila doar atunci cand transcenzi viata si moartea, nu inainte. Cum ai putea cunoaste ceva, daca nici macar nu te-ai gasit pe tine insuti? Ce ai putea cunoaste, daca nu te cunosti? De aceea insista toti marii intelepti asupra importantei „cunoasterii de sine”, caci aceasta este cheia ce deschide cunoasterea oricarui alt aspect. Aceasta cheie deschide o mie si una de incuietori, este cheia de bolta. Cunoscandu-se, spun Upanisadele, omul cunoaste tot ceea ce exista. Fara cunoasterea de sine, orice ai cunoaste este in van.

Un copil este ignorant, dar nu este constient de aceasta; inteleptul este tot ignorant, dar este perfect constient de aceasta. In asta consta intelepciunea sa, aceasta este cunoasterea pe care o detine – a sti ca nu stie nimic.Inteleptul isi aminteste de sine. Nu se identifica cu niciunul dintre straturile care compun personalitatea sa. Nu se identifica cu formalismul, nici cu jocurile de rol, nici cu haosul, moartea sau viata. El este ceea ce le transcende pe toate.

Psihologia occidentala studiaza mintea ca obiect, examinand-o din exterior. Bineinteles ca, astfel scapa multe lucruri din vedere. De fapt, ii scapa esentialul.

Cum ar fi daca cineva ar incerca sa studieze iubirea privind indragostitii imbratisandu-se, tinandu-se de mana, stand unul langa altul, facand dragoste – si ar aduna date despre  modul in care se comporta indragostitii? Aceasta nu i-ar conferi nici cea mai vaga idee despre ceea ce este iubirea, deoarece iubirea nu este la suprafata. Aparentele pot fi inselatoare, exteriorul poate fi inselator. Iubirea tine de profunzimile fiintei. O descoperi doar indragostindu-te – nu exista o alta cale de a o cunoaste.

Psihologia occidentala incearca sa inteleaga mintea din exteriorul ei. Aceasta abordare face ca mintea sa fie considerata ceva material. Doar materia poate fi inteleasa din exterior, deoarece nu are o viata interioara. Mintea ar putea fi inteleasa doar din interior, deoarece ea nu are o suprafata exterioara – acesta este primul lucru de luat in considerare. Acesta este motivul pentru care psihologia devine comportamentala, din ce in ce mai materialista, din ce in ce mai mecanica – si din ce in ce mai plina de suspiciune in ceea ce priveste sufletul. Sufletul este complet negat de catre psihologia occidentala. Nu pentru ca nu  ar exista, ci pentru ca aceasta abordare ii interzice sa existe, devenind limitativa. Concluziile depind de modul in care abordam un subiect. Daca incepi gresit, rezultatul final este eronat.

Traiti clipa, in totalitate. Toate religiile organizate au teluri. Aici nu este vorba de o religie, ci de o scoala a misterelor. Este religio, radacina din care provine cuvantul „religie”. Inseamna a te aduna. Nimic altceva – nu Dumnezeu, cerurile, iadul, ci doar a te aduna, o cristalizare. Aceasta poate avea loc doar in prezent.

Eu nu vand opium. Nu sunt traficant de droguri. Pentru aceasta, mergeti la episcopi crestini, la cardinali, la Papa – ei sunt traficanti. Drogul este atat de subtil, incat legea nu ii poate condamna; este invizibil. Insa este cu mult mai periculos decat drogurile obisnuite. Odata ce te-ai obisnuit sa iti concentrezi viata, dorurile, speranta asupra viitorului, esti terminat. Te-ai sinucis si nu mai ai cum sa traiesti.

Eu va vorbesc despre viata. Va invat iubirea. Va predau meditatia. Toate presupun acelasi lucru, sa fii in prezent. Sa observi frumusetea momentului prezent – tacerea care se lasa, pacea care te inconjoara, multumirea cutremuratoare care te cuprinde fara niciun motiv.