Subtitlul cartii: "Sa radem pe calea catre iluminare" rezuma intr-un mod fericit si concis continutul acestei carti. Reprezinta o culegere de texte: povesti, aforisme si anectote pline de umor atribuite unor mari maestri zen. In spatele prezentarii pline de umor se ascund lectii pline de profunzime oferite de catre maestrii spirituali studentilor lor.

Intr-o zi, un venerabil calugar zen si discipolul sau se plimbau pe o carare. Discipolul s-a oprit sa ridice un melc. Venerabilul calugar l-a intrebat: „Ce vrei sa faci cu melcul acela?”

„Mi-a fost teama ca o sa calcam pe el, asa ca m-am decis sa il mut din calea noastra”, i-a raspuns discipolul.
„Dar este limpede ca melcul era predestinat sa fie aici, chiar in acest loc si chiar in acest moment. Nu crezi ca ai interferat cu destinul sau karma-ic?”, l-a intrebat calugarul.
Adeptul s-a gandit o clipa, dupa care a pus melcul in locul de unde l-a luat. „Iar faci acelasi lucru!”, i-a reprosat calugarul. ...

Calul cel iute al unui taran a fugit de acasa. Vecinii lui au exclamat: „O, ce ghinion!”
„Poate ca da, poate ca nu!”, a spus taranul.

O saptamana mai tarziu, calul s-a intors acasa, aducand cu el alti zece cai salbatici. „Ce noroc!”, au exclamat vecinii.
„Poate ca da, poate ca nu!”, a spus taranul.

Pe cand imblanzea caii, fiul taranului a fost lovit la un genunchi si a ramas schilod. „Ce ghinion ingrozitor!”, au exclamat vecinii.
„Poate ca da, poate ca nu!”, a spus taranul.

O saptamana mai tarziu, trimisii domnitorului au venit sa recruteze oameni pentru armata acestuia. Din cauza genunchiului ranit, fiul taranului a fost scutit de armata. Vecinii, ai caror fii au fost luati cu arcanul, au exclamat: „Ce norocos esti!”
„Poate ca da, poate ca nu!”, a spus taranul.