La inceput a fost cuvantul, ca informatie primordiala, care a stat la baza comunicarii. Istoricul comunicarii a evoluat in functie de mentalitate, de nivelul dezvoltarii societatii, a tehnicii si tehnologiei. In acest sens exista un istoric al comunicarii umane care vizeaza trecutul, prezentul si viitorul acesteia. Comunicarea a parcurs, in timp, diferite etape ale dezvoltarii devenind, ulterior, stiinta. Despre rolul si locul comunicarii s-a scris si continua sa se scrie cat timp va dainui omenirea si necesitatile membrilor ei de a comunica unii cu ceilalti. Comunicarea s-a dezvoltat in timp de la cele mai simple pana la cele mai complicate modalitati, ca urmare a evolutiei omului si a societatii in care acesta a trait. Progresul tehnic si tehnologic a fost unul dintre vectorii principali ai extinderii sferei de cuprindere a comunicarii, permitandu-i acesteia sa se dezvolte ca stiinta. Comunicarea verbala, scrisa, nonverbala sau prin alte mijloace (exemplu: prin tehnici, metode si procedee extrasenzoriale) s-a facut in functie de anumite interese politice, culturale, militare s.a.