Termenul insusi de cultura, avand in vedere conotatiile lui ancorate in teluric si organic, pare nepotrivit cu mediul hitech in care se dezvolta astazi productia simbolica. Prefixul ciber ne tenteaza, il preferam lui „post“, uzat de dezbaterile despre postmodernitate.

Cibercultura este cea ce se construieste - era sa spun se naste, o, reminiscenta a organicitatii! - astazi in mediul „cablat“ al calculatoarelor, in bazele de date interconectate, in mediile virtuale partajate. Ea are o semiotica proprie, este multimediala si interactiva. Criteriile ei proprii de valoare sunt in curs de formare, instantele critice inca-i lipsesc.

In orice caz, ea nu mai tinde la „perenitate“, dupa modelul agricultural, ci la „fiabilitate“, conform paradigmei sale tehnologice. Ne vom incumeta, calatori temerari in infosfera, navigand, dar si gandind in acelasi timp, sa-i cartografiem domeniul, mai putin prin explorari sistematice cat prin incursiuni rapide, aducand ca prada (sau ca suvenire) fragmente de discurs, mostre de situri, franturi hipermediale, nuclee narative. Ne vom feri sa fim colonizatori brutali, desi tentatia de a formula, printre primii, legi si reguli este puternica.

In schimb, ne vom urmari pe noi insine cu atentie, observatori si observati in acelasi timp, pentru a detecta efectele pe care noile practici culturale le au asupra noastra, transformandu-ne raporturile sociale, modificand insasi substanta noastra umana. O cibersociologie este necesara pentru a vedea clar ceea ce se petrece in jurul nostru si in noi.

Daca era modernitatii, concentrata asupra productiei materiale, ne ameninta cu alienarea, postmodernitatea, orientata spre noua ordine informationala, ne promite virtualizarea. Cibersociologia ne poate ajuta ca aceasta din urma sa nu insemne si desfiintarea.

Autorul


ISBN: 973-590-610-4
An aparitie: 2002
Nr. de pagini: 232
Format: 17x24