Din multe puncte de vedere anul 2008 a marcat inceputul unei noi perioade in devenirea economiei mondiale. Pentru foarte mulți oameni acest an a insemnat inceputul unei perioade de criza, denumita mai intai financiara, apoi economicofinanciara, inițial criza mondiala și mai apoi, dupa cațiva ani, de fapt o criza a vechii ordini mondiale, o criza care nu a afectat de fapt toate economiile lumii și care, in mod cert, a rescris ierarhiile mondiale.

Din perspectiva anului 2012 se constata ca economia mondiala devine din ce in ce mai interconectata, ca oportunitațile sunt la fel de multe, daca nu mai multe decat provocarile, ca viitorul devine mai important decat prezentul și ca momentele de schimbare profunda se accelereaza și se inmulțesc. Pentru a da doar cateva exemple de schimbari profunde care au avut loc dupa declanșarea crizei din 2008 – 2009: existența monedei unice euro a fost pusa sub semnul intrebarii și Uniunea Europeana devine tot mai clar o construcție care trebuie regandita din temelii; China a devenit in 2011 a doua economie a lumii și se pregatește sa o depașeasca in termeni nominali pe cea a SUA pana in 2020; SUA au devenit un exportator net de energie din 2011 datorita utilizarii unor noi tehnologii; efectele schimbarii de clima se pot constata doar privind pe geam.

Poate ca nimic nu reflecta mai mult cat de schimbata este economia mondiala de azi fața de cea din urma cu un deceniu decat o afirmație facuta de Jim O’Neill, cel care a inventat in 2001 acronimul BRIC pentru a defini noile puteri economice de maine, care a aratat ca in 2012 economia Chinei produce in 11 saptamani și jumatate cat produce Grecia intr-un an. In contextul crizei prelungite și fara soluție deocamdata din Grecia, mesajul era acela ca economia mondiala nu va fi deloc afectata chiar daca Grecia va inceta (figurat vorbind) sa mai existe, de vreme ce in termeni economici o valoare echivalenta va fi produsa de China in doar 11 saptamani și jumatate.