Mitul asigurarii stabilitatii financiare prin stabilitatea preturilor a cazut dupa criza din 2008. Noua viziune a reprezentat o disociere de gandirea dominanta si a instituit un tip de concentrare totala asupra fenomenelor economice, conducand la conturarea conceptului de „macroprudentialitate”. Asadar, stabilitatea financiara nu tine doar de banci si de activitatea bancara, ci de toate elementele ce determina echilibrul macroeconomic.

Dereglementarea, pe de alta parte, a condus spre ceea ce astazi numim a fi „crizele”, care, la randul lor, se traduc in plan financiar prin „socuri”. Principiile de politica macroprudentiala si diferitele instrumente practice de amortizare, in acest context, au un singur scop: stimularea capacitatii sistemului financiar in ansamblu de a absorbi socurile.

Volumul de fata reprezinta un ghid exemplar de gandire si practica privind stabilitatea financiara si politicile macroprudentiale, autorii reusind o dubla performanta: pe de o parte, nu s-au abatut nicio clipa de la realitatea dura reprezentata de lumea complexa si interdependenta in care traim, iar pe de alta parte, au pus cativa primi si temeinici pasi in cursa rapida ce va urma in acompanierea unei lumi supuse zi de zi transformarilor frenetice.