Dintr-o perspectiva globala, convergenta economica are drept finalitate transformarea structurala a sistemului economic si adaptarea la caracteristicile ciclului economic global de tip Kondratieff. Uniunea Europeana si-a asumat aceasta miza, propunandu-si prin Strategia Lisabona realizarea unei economii competitive bazate pe cunoastere, in conditiile asigurarii coeziunii sociale.

Reusita acestui proces este influentata atat de alocarea fondurilor structurale prin politica de coeziune, cat si de politicile nationale de stimulare a cresterii economice. Analizand studiile referitoare la evolutia disparitatilor de dezvoltare in UE, am observat ca decalajele intre tarile membre s-au redus, in timp ce acelea din interiorul acestora s-au mentinut, chiar daca regiunile mai sarace au beneficiat de asistenta financiara comunitara.

Am explicat aceasta realitate prin existenta unei structuri interne de tip centru-periferie, autointretinute de cresterea mai rapida a aglomerarilor (in jurul capitalelor, centrelor financiare) fata de celelalte regiuni. Aplicarea politicii de coeziune nu a generat rezultatele asteptate, deoarece nu constituie un panaceu pentru rezolvarea tuturor problemelor legate de dezvoltarea regiunilor mai sarace.

Lucrarea este structurata plecand de la premisa ca procesul de convergenta economica al unei tari are atat surse interne (ca urmare a politicilor interne promovate, in consens cu politicile comune), cat si comunitare (prin intermediul politicii de coeziune). Ambele genereaza o transformare structurala a economiei, contribuind prin aceasta la stimularea procesului de crestere economica si la recuperarea mai rapida a decalajelor de dezvoltare.

Autorul


ISBN: 978-973-709-370-7
An aparitie: 2008
Nr. de pagini: 336
Format: 17x24