Afacerea reprezinta sursa principala de putere si de influenta dintr-o societate, dar, in acelasi timp, si cea mai puternica forta a schimbarilor sociale. Privita ca un sistem de actiuni si nevoi ale indivizilor implicati si a evolutiei acesteia in concordanta cu schimbarile permanente ale mediului (atat economic, cat mai ales social), afacerea reuneste ansamblul reusitelor intreprinderilor, indivizilor, membri organizationali. De-a lungul timpului, viziunea asupra entitatii socio-economice s-a schimbat permanent, generand aparitia si evolutia teoriilor si modelelor ce guverneaza acest concept, in incercarea evidenta de a identifica factorii determinanti si modelele de succes.

Cunoscut fiind faptul ca orice entitate se infiinteaza pentru a obtine succes, indiferent de domeniul de activitate, de context sau de sistemul in care apar si se manifesta. Mai mult decat atat, trebuie remarcat faptul ca afacerea nu este doar un raspuns tehnic la problemele tehnico-economice cu care se confrunta in cadrul mediului sau de actiune, ci si un instrument cultural de abordare a problemei umane, a structurarii si regularizarii cooperarii conflictuale a participantilor.

Antreprenoriatul, caracteristica comportamentala a unei entitati, reprezinta un mod de viata. Teoriile firmei relevand faptul ca toti indivizii pot fi considerati antreprenori, datorita modului de a actiona, de a intreprinde ceva si de a persevera in demersul lor. De altfel, antreprenoriatul are legatura cu schimbarea, cu inovarea si creativitatea, fiind necesar pentru asigurarea competitivitatii si succesului entitatilor fizice si juridice. Se afirma ca antreprenoriatul este o problema de alegere. Conceptul de intreprinzator sau antreprenor fiind legat de cunostinte, informatii relevante, flexibilitate, adaptare, creare de conditii si oportunitati in speranta asigurarii unei competitivitati reale.