Actualul univers al organizatiilor este compus din variabile interdependente si interactive, care, deseori, ofera veritabile surprize, nu intotdeauna placute. Viziunea taylorista asupra organizarii, conform careia organizatia este conceputa rational, aidoma unei masini, in vederea executarii unor sarcini clare intr-un context stabil, s-a nascut intr-o lume dominata de antihazard si certitudine. Ordinea de tip mecanicist avea vocatia sa imblanzeasca si sa structureze dezordinea vietii sociale. Prezentul este caracterizat, insa, prin emergenta unei lumi turbulente si imprevizibile, impunandu-le organizatiilor, tot mai agresiv, conditiile, tendintele si solutiile sale. Toate acestea reprezinta surse de incertitudine, care motiveaza organizatia sa renunte la rigiditatea unui regim mecanicist, protector doar in aparenta, in favoarea supletei si capacitatii de adaptare la dinamica vietii.
Daca in trecut cheia succesului managerial consta in subordonarea organizatiei unei logici a masinii artificiale, in prezent eficienta organizatiei depinde de aptitudinea ei de a se manifesta ca un organism viu, capabil sa abordeze dezordinea realului. Tranzitia de la ordinea inghetata la viata, de la artificial la viu, de la referintele mecaniciste la cele biologice, creeaza o noua terminologie manageriala: organizatii policelulare,  inteligente,  in  retea  sau  modele metabiologice ale  organizarii sau morfogeneza organizatiilor sunt doar cateva termene de acest gen.
A conduce si a organiza in prezent nu mai presupune doar a asigura ordinea, ci tot mai mult inseamna „a crea viata“. Insa viata inseamna metabolism, un schimb activ de energie, resurse si informatie atat in interiorul organismului, cat si intre el si mediu. Aceasta precizare este valabila si pentru organizatii, sugerand necesitatea abandonarii izolationismului si a protectionismului managerial in favoarea ideii de comunicare interfunctionala si deschidere fata de mediu. Se are in vedere trecerea de la politica de constructie organizationala de tipul zonelor manageriale protejate - adevarate feude interne - la politica dezvoltarii fluxurilor transversale de comunicare si interactiune organizationala. Trecerea de la organizatia divizata si discontinua la organizatia fluida si continua, de la organizatia balcanizata la organizatia ce incurajeaza fluxurile, relatiile, sinergiile, complementaritatile si convergentele, reprezinta in sine un enorm avantaj strategic. Aceasta schimbare nu poate fi realizata fara o reconsiderare fundamentala a  surselor puterii din cadrul organizatiilor economice, implicand trecerea de la autoritatea formal-legala, primita prin regulamente oficiale, la puterea dobandita. A sosit timpul leadership-ului!
In organizatiile birocratice autoritatea este repartizata ierarhic, managerii de linie (de nivel mediu) dispunand de o putere conferita de statutul formal sau delegata de superiorii ierarhici. Intr-un univers tot mai nestatornic si impredictibil, in care surpriza si aleatorul adesea ofera sau confirma succesul, numai promptitudinea deciziei si actiunii asigura performanta, iar aceasta operativitate este posibila doar prin descentralizare.