Volumul cuprinde o colectie de texte ale profesorului Augustin Ioan despre arhitectura, arta, spatiul sacru si relatia arhitecturii religioase cu propriul trecut.

Cum este facut spatiul sacru? Dar retrofuturismul?

Potrivit autorului „exista doua clase diferite de teritoriu natural pe care poate fi asezat spatiul sacru: a) unul vizibil diferit, in datele sale intrinseci exceptionale, de ceea ce este imprejurul sau; b) unul a carui localizare este evidenta doar pentru cei alesi, cata vreme aparenta lui naturala nu este diferita de ceea ce este imprejur. Acest tip de spatiu sacru trebuie scos din ascundere prin ritualuri inaugurale, de consacrare a locului care sa il si descrie fizic, sa il stabilizeze si sa il faca vizibil adica si pentru restul comunitatii. Cum? In trei feluri: a) prin evidentierea limitelor sale exterioare; b) prin definirea centrului (omphalos, axa, arbore [al vietii], munte etc.); in fine, c) prin folosirea ambelor procedee adineauri descrise.”

Retrofuturismul, in acceptiunea sa, cuprinde relatia arhitecturii religioase cu propriul trecut.

 Lucrarea include articole scrise de Augustin Ioan si publicate de-a lungul timpului in Dilema veche si dialogul cu I.P.S. Arhiepiscopul Chrysostomos despre arhitectura, arta si spatiul sacru din Biserica ortodoxa, in cuprinsul caruia, printre altele, se ating si punctele cele mai „dureroase” cu privire la starea actuala a temei.

„Tema intereseaza, chiar daca din motive esential diferite, pe multi. Nu e o carte „de specialitate”. Daca ea va impinge, fie si cu o catime, unul spre celalalt transeele noastre, ea isi va fi facut datoria; daca nu, va ramane marturie ca IPS Chrysostomos si eu nu am ramas „ingropati” in acest „razboi de pozitii” si ca ne-am asumat deopotriva limitele spre a ne intalni macar in punctele lor de tangenta”.

Augustin Ioan