In 4/5 februarie 1990 aparea la Bucuresti saptaminalul incomod Catavencu, fondat, scris si distribuit de studenti de la Politehnica si Litere. Devenit copilul teribil, adulat si fanatizat al generatiei Revolutiei din 1989 si a Pietei Universitatii 1990. Pentru mai bine de 15 ani, Catavencu a fost liderul absolut al umorului in Romania. Catavencu lua in balon lumea politica, avea reguli interne draconice de initiere in ale scrisului si satirei si avea un trib care il sustinea. Eugen Istodor, el insusi catavenc, incearca sa descifreze, in demersul de fata, ascensiunea si decaderea veselului sau trib, umoristi si fani. Instrumente ii sint o metoda sociologica de analiza a umorului si interviurile cu propriii colegi, fostii presedinti ai Romaniei, patronii saptaminalului. Catavencii si tribul lor te provoaca astfel sa intelegi aventura unui trib, a umorului insusi.

Umorul – vinovatul de serviciu • Neo-tribul Catavencu. Cine face glume, cine ride • Satira – realitate fictionala: bancurile in Romania, dupa 1978-1980 • Catavencu – ritual si fanatizare • Satira, mod de viata • Circuitul financiar: incomodul Catavencu si Academia „de moravuri grele” • De la Nacu la Carciog • Semeul • De la Vintu 1 la Vintu 2 • Politicienii-plastilina. Bule, caricaturi cu Barbu si Mardale • Performerul Catavencu – statut juridic si social • „Spiritul rebel vecin cu iresponsabilitatea” • Valorile performerilor Catavencu in cadrul presei de dupa 1989 • Satira este un balaur cu mii de capete • Umorul national si genial • Tragedia Charlie Hebdo • Catavencu vazut din vestiar: secretara Tina, femeia de serviciu tanti Maria si administratorul Gabi Preutu