Se spune ca omul este o fiinta sociala. Dar ce inseamna asta? Care sunt urmarile observatiei banale ca nu exista eu fara tu? În ce consta, pentru individ, constrangerea de a nu cunoaste niciodata decat o viata comuna?
Tzvetan Todorov exploreaza constructia sinelui si ofera o noua perspectiva asupra alteritatii. Daca in secolul al XVII-lea omul era considerat o faptura asociala sau solitara, care nu avea nevoie de altcineva pentru a se simti completa, incepand din secolul al XVIII-lea, odata cu scrierile lui Jean-Jacques Rousseau, perspectiva se schimba radical. Individul isi defineste identitatea doar in raport cu ceilalti, este rezultatul intalnirilor cu ei, aspira la o recunoastere pe care doar acestia i-o pot acorda. Fericirea lui depinde exclusiv de privirea scrutatoare a semenilor sai. Todorov analizeaza implicatiile profunde ale acestei viziuni despre sine si societate in teoriile politice, filozofice si psihanalitice ale lui Adam Smith, Hegel, Georges Bataille, Freud, Melanie Klein si altii, precum si in opera literara a lui Karl Philipp Moritz, Sade si Proust.


 An aparitie: 2010
Editie: I
Pagini: 224
 Format: 13x20 cm