Arhitectura realizata intre 1700 si 1800 a atins o perfectiune deja devenita clasica, pe care nicio epoca ulterioara nu a mai reusit sa o egaleze. Prima jumatate a secolului al XVIII-lea a fost dominata de spiritul baroc, intruchipat mai ales in palate si biserici: Schonbrunn la Viena, Palatul de Iarna la Sankt Petersburg, sau splendidele biserici si palate-resedinta din Germania si Europa Centrala. Dupa 1750, Barocul a fost abandonat in favoarea Neoclasicismului, care a adus noi tipuri arhitecturale: case particulare, institutii si orase amenajate dupa un plan urbanistic – Bath, Philadelphia sau Washington, cu teatrele, muzeele, spitalele si bancile lor. Pe fundalul complex al acestor categorii generale sunt puse, de asemenea, in discutie chestiuni precum stilul, expresia artistica individuala, afiliatii politice si religioase. Sir John Summerson ne ofera aici un rezumat succint si elegant al intregii perioade, aducand in centrul atentiei nu numai frumusetea rafinata a cladirilor, ci si ideile care le-au facut posibile.