Asemeni oricarei lucrari de ampla informare domeniala - o informare in suprafata si in adancime - Dictionarul de termeni muzicali se vrea, la a doua editie, in chip
firesc completat, adancit si, desigul, corijat.
Departe de a fi produs o normare egalizatoare a notiunilor, in speta a campurilor de manifestare si de influenta in spatiu si timp, o abordare subliminala in esenta, Dictionarul demonstreaza convingator, inca de la prima editie,
existenta unor similitudini de reprezentare a realitatilor muzicale, chiar a unor tranferuri, desigur meditate, dintre notiuni. Nu s-ar putea spune ca, de exemplu, principiul
oriental al maqamului nu se intalneste cu practicile formulare din muzica bizantina, formula insasi castigand drept de cetate, alaturi de motiv, in chiar reprezentarile despre
muzica occidentala ( gratie teoretizarilor unui Helmut Degen). Fara a depasi specificul structural si de cuprindere ,,geografica" a zonelor lor de actiune, unii termeni creeaza
totusi punti de lagatura intre epocile istorice ale uneia si aceleiasi culturi. Astfel: manifestarile asa-numitei musica ficta sau cromatizarile din Renastere si din baroc
pot da seama de o anumita continuitate intre vechi si nou in cultivarea cromatismului, mergand pana la tendintele absolutizante ale fenomenului in dodecafonia secolului 20.

Autori: Colectiv
Nr.pagini: 593