Rasturnand paradigma pedepsei - o imagine in miscare a reprezentarii violentei in spectacol si media de Alexandru Berceanu este rodul unui travaliu complex, care a impletit atat acumularea teoretica, cat si dimensiunea experimentala, acestea evoluand, pe parcursul proiectului, in zone si cu metodologii niciodata utilizate pana acum in Romania. Zona teoretica a lucrarii, care acopera mai bine de doua treimi, este etajata pe mai multe niveluri de interes; socio-antropologic, etologic, psihologic si neurologic, pastrandu-si si fundamentarea paradigmatica privitoare la functiile, procedurile si efectele teatrului in raport cu actul violent, sugerat, narat sau reprezentat. Trebuie sa mentionez, de la bun inceput, faptul ca designul de cercetare al acestui amplu proiect este unul impresionant, original si ambitios, iar zona experimentala, fara a propune rezultate definitive, deschide noi orizonturi pentru cercetarea multi si inter-disciplinara privitoare la teatru, atat din punct de vedere metodologic, cat si in raport cu utilizarea teatrului ca fundament pentru cunoasterea, psihismului, fiziologiei si comportamentelor umane.
Tintele majore ale cercetarii, pastrate consecvent pe parcursul mai multor ani, sunt acelea de a acoperi, descriptiv dar si critic, campul fenomenologic al mecanismelor de producere, negociere sociala si reducere a efectelor violentei, oferind nu doar o harta pe cat se poate mai vasta a gandirii stiintifice si ilustrarilor artistice cu privire la tema, ci si cateva abordari artistice directe de testare experimentala, cu mijloace tehnologice adecvate, care sa ne ajute sa intelegem mai bine procesele cognitive si emotionale de producere dar, mai ales, de receptare a actului violent. Trebuie sa recunoastem ca obiectivele pe care si le-a propus autorul sunt unele deloc usoare.

(…)

Rasturnand paradigma pedepsei - o imagine in miscare a reprezentarii violentei in spectacol si media reprezinta, din punctul meu de vedere, finalizarea unui proiect de cercetare analitica si sintetica extrem de vast si de curajos, cu caracter unic, cel putin deocamdata, in spatiul cercetarii teatrale din Romania – una, din pacate, traditional refractara cand e vorba sa paraseasca zona de confort a abordarilor istorice si eseistice, autosuficiente. Cartea de fata va deschide, cu siguranta, noi orizonturi si va fi un stimulent major pentru o noua generatie de ganditori dornici sa scoata teatrul si actiunea teatrala din granitele noastre obisnuite de reflectie, cele ale esteticului pur si dur.

Miruna Runcan