Mai pot fi citite astazi studiile si proza lui Garabet Ibraileanu? Mai pot ele trezi interesul cititorului actual, cautator aproape obsedat de noutate, de originalitate, de spectaculos? Iata intrebari pe care si le poate pune oricine. Un posibil raspuns il putem gasi in monografia lui Iustin Borfota, care aduce in actualitate un profil clasic al criticii romanesti. Pe de alta parte, cum am putea da uitarii opera acestui spirit cartezian, de o mare mobilitate intelectuala, care s-a manifestat in varii domenii ale culturii romane si care a lasat in urma sa modelul unui spirit viu, proteic, de o conduita culturala din care erau excluse judecatile complezente si abaterea de la adevar? Tratatele de critica si de istorie literara mai vechi sau mai noi consemneaza cu lux de amanunte contributia inegalabila a lui Garabet Ibraileanu la dezvoltarea literaturii romane intr-un moment de tatonari si de incercari majore de a depasi spiritul provincial, excesiv de liric al scrierilor romanesti si de integrare a lor in familia distinsa a culturii europene.

Monografia lui Iustin Borfota incearca, si reuseste, in mare masura, sa ilustreze cu mijloace analitice actuale traseul existential si literar al autorului Adelei. Eseistul isi dispune materialul respectand formula clasica a unei monografii. Dupa o scurta incursiune in viata scriitorului, din care nu lipsesc etapele principale ale devenirii sale ca istoric si critic literar, autorul trece la analiza activitatii de critic si istoric literar, precum si la conceptia ideologica si estetica a acestuia... - Ioan Paler, ianuarie, 2021