Iconoclast prin natură, ceea ce, probabil, l-a şi orientat spre psihanaliză, Valentin Protopopescu ?ntreprinde un demers pe care, de la Constantin Vlad ?ncoace, nu l-a mai ?ndrăznit nimeni ?n spaţiul rom?nesc: anume, să supună lucidităţii psihanalitice monştri sacri ai culturii rom?ne, cum ar fi Cioran sau Noica. Vasile Dem. Zamfirescu Valentin Protopopescu aparţine unei specii de intelectual pe cale de dispariţie. Este intelectualul cultural, cel care ?şi trăieşte propria specialitate ca pe o deschidere spre toate ispitele cunoaşterii, care oficiază epicureu ?n templul culturii-natură, cel care face din scris o eleganţă şi o acreditare, şi care priveşte excelenţa culturală ca pe un titlu de nobleţe, fără nici o legătură cu ghetoul gelos, str?mt şi arogant al şoarecilor de specialitate. Se simte, ?n eseurile sale, bucuria g?ndului care se lasă să zboare slobod, ?n voia unei spontaneităţi colocviale care, prinsă la cele patru ace ale disciplinei, constituie adevărata viaţă a spiritului. ?n acelaşi timp, prin anumite preţiozităţi de expresie, anumite curtoazii ale construcţiei ori prin c?teva reverenţe făcute poncifurilor de atitudine de azi, prin c?teva inexactităţi chiar, scrisul său trădează stilul de politeţe grand seigneur al autorilor de altădată. Protopopescu se plimbă printre dramele şi ?ncercările culturii de azi ca şi cum am continua să trăim ?n timpurile ?n care cultura mai era ?ncă marele test de majorat al umanităţii, universalitatea cea mai ?naltă a omului civilizat. H.-R. Patapievici