Cu o voce care aminteste de traditia marilor moralisti europeni, Valentin Constantin priveste cu luciditate spre mecanismele puterii, spre provincialismele care ne modeleaza fara sa stim, spre felul in care ne pierdem spiritul critic si spre fragilitatea valorilor pe care pretindem ca le aparam. Eseurile sale traverseaza teritorii diverse – de la Antigona lui Sofocle la suveranismele recente, de la mecanismele puterii contemporane la derapajele provinciale ale societatii romanesti, de la iluziile geopoliticii la nelinistile Europei de azi –, propunandu-ne o radiografie intelectuala a prezentului uneori incomoda, adesea neasteptata, mereu necesara.

Cartea de fata nu ofera consolari facile, dar ofera ceva mai pretios: o invitatie la a privi lumea fara scurtaturi, fara sloganuri si fara autoamagiri, cu o luciditate care nu renunta totusi la speranta ca spiritul critic poate fi salvat.

O carte pentru cititorul care vrea sa inteleaga, nu doar sa reactioneze; pentru cel care cauta, in haosul discursului public, ordinea fragila a gandirii bine alcatuite.