Personajul absent si poetica absentei in literatura este un volum care isi propune sa ofere legitimitate unui concept „in devenire”, cum este acela al absentei, in domeniul vast al literaturii. Pornind de la o serie de interogatii menite sa speculeze un orizont de semnificatii – In ce termeni discutam despre ceva ce se refuza privirii? Cum resimtim lipsa cuiva? –, dar si relevanta termenului in studiile literare, analiza are in atentie doua dimensiuni. Concept revendicat, pe rand, de filozofie, teologie sau psihologie, intr-o prima instanta studiul exploreaza aceste „vecinatati” epistemologice care creeaza planul de profunzime al termenului. In acelasi timp, situarea intr-o paradigma ce se plaseaza dincolo de conventionalul aici si acum permite depasirea banalei circumstantieri de tipul „este absent tot ce nu este prezent”. Nuantand in jurul termenului, cu ajutorul unei lecturi fenomenologice, studiul deschide intervalul dintre prezenta si absenta, pe trei niveluri: spatial, temporal si afectiv.

A doua parte a studiului focalizeaza toate aceste achizitii teoretice din jurul absentei pe o serie de texte canonice ale modernitatii: Asteptandu-l pe Godot – Samuel Beckett, Scaunele – Eugène Ionesco sau Un tramvai numit dorinta – Tennessee Williams. Prin caracterul intangibil al obiectului care nu se lasa vazut, pastrand in continuare ceva „neterminat”, absenta, asa cum este surprinsa in acest studiu, isi invita cititorii sa ii completeze dimensiunea lacunara cu noi si noi reflectii.