Robinson Crusoe se poate citi si se poate interpreta. Ambele variante de abordare isi sunt suficiente. Exista ratiune (sau ratiuni) ale lecturii, dupa. cum exista ratiune (sau ratiuni) ale interpretarii. Rigoarea celor doua acte admite o autonomie care confera suficienta. Insa asa cum opera literara, Robinson sau oricare alta, este depasita in destinatia ei de lectura de adresarea de tip monadic - una este cartea, altul este lectorul si alta este lectura propriu-zisa, astfel incat orice gandire de tip izolata unuia din cei trei factori este imposibil de sustinut, monada initiala spargandu-se cel putin in trei diviziuni actul hermeneutic care o vizeaza transcende in chip similar gandirea de tip monada, opera si interpretarea coincid in esenta gandirii lor manifestari izolate, inchise in carapacea unui destin destituit de la nivelul comunicarii celei mai uzuale

Trecerea lecturii de la nivelul situarii autarhice la pozitia raportarii culturale si istorice face din opera (carte), lectura si interpretare corelati ai unui act social formal si rational. Daca lectura consuma/uza/epuiza la nivelul exclusiv al raportului cititor-carte si nu la unul istorie trecuta/istorie recenta, nici macar placerea ca indiferent cat de cultivata si inalt motivata s-ar vrea, ar fi imposibil de sustinut. Nu se poate sustine nimic de tip monadic in actul ca placere. Ca oricare alta satisfactie, placerea lecturii de comunicare si afirmare rationala. Baza ei se gaseste in ratiunea intemeiata plural.

Nr. de pagini : 260
Anul aparitiei : 2009