Selectarea acestora s-a facut dupa criteriul imbinarii a doua directii fundamentale ale filosofiei, care au caracterizat-o dintotdeauna, conturand-i cu fermitate chipul inconfundabil: metafizica si etica.

Intr-un fel, ele constituie polii intre care s-a edificat drumul gandirii sale in cea mai mare parte din istoria-i multimilenara. Chiar si in zilele noastre, cand se pare ca vremea marilor sisteme metafizice a trecut, cele doua directii raman inca foarte puternice in peisajul extrem de variat al filosofiei, deoarece gandirea speculativa nu a murit, dimpotriva, iar etica filosofica si-a extins competenta asupra tuturor aspectelor vietii oamenilor, nu numai in plan privat, ci si in zona profesionala si publica.  

Dar relatia dintre metafizica si etica nu vizeaza doar virtutile lor complementare in configurarea, fie ea ancestrala sau actuala, a sferei filosofiei. Fiindca desi ele vizeaza niveluri aparent opuse ale realitatii – cel inteligibil, abstract, etern si imuabil, iesit de sub incidenta perceptiei senzoriale, si cel format din tot ce poate fi mai concret si mai perisabil, incluzand cele mai banale aspecte ale vietii cotidiene –, niciodata acestea nu s-au dezvoltat in mod izolat una de cealalta.

Astfel, etica filosofica a urmarit intotdeauna sa isi intemeieze valorile, principiile si normele din perspectiva mai larga a unei conceptii despre om si despre lume, pe care nu o putea obtine decat prin apelul la metafizica. La randul sau, metafizica s-a avantat mereu neobosita „dincolo de fizica” doar pentru ca, ulterior, sa o explice mai bine pe cea din urma, oferindu-i omului sansa sa poata actiona in cunostinta de cauza in cadrul ei; de aceea toate conceptiile metafizice configureaza in subsidiar, mai mult sau mai putin implicit, modele ideale despre cum sa traim corect, in conformitate cu „natura” noastra si cu „natura” in genere, cu alte cuvinte, despre cum sa traim cel mai bine. De aceea, nu este deloc intamplator faptul ca, atunci cand filosofii au incercat sa identifice termenul central al metafizicii, unul din conceptele privilegiate, alaturi de cel de „Fiinta”, a fost acela al „Binelui”.  

Asadar, intre metafizica si etica au existat permanente schimburi, transferuri, influente, iar lucrul acesta se poate observa la majoritatea filosofilor. In acest sens,  toate studiile din prezentul volum sunt „studii de caz”, care ilustreaza fiecare dintre aceste doua mari orientari filosofice, precum si interferentele dintre ele. Operand selectii determinate de interesele proprii de cercetare ale autoarei, volumul acopera intreaga istorie a filosofiei, din Antichitatea greaca pana in contemporaneitate.