A filosofa inseamna sa o iei mereu de la capat, pregatindu-te pentru sfarsit. In teorie, ca si in viata, e mult mai greu decat suna – poate imposibil. Tocmai de aceea merita incercat, poate ca nimic altceva nu merita mai mult incercat si nimic altceva nu este „filosofie”, adica iubire de intelepciunea pe care nu o posezi.
Cristian Iftode

Exista o zicala populara conform careia mintea de pe urma ar fi cea mai inteleapta. Cea cu care am fi reusit – daca am fi posedat-o la timp – sa evitam capcanele si sa ajungem la cea mai buna versiune a noastra. Enunta oare aceasta sintagma o iluzie, o ironie, un adevar? De la ea porneste cartea, ca o speranta oferita cititorului, ca o provocare cu care se confrunta autorul.

Scrisa ca o suita de texte din si referitoare la etape de viata diferite, Mintea de pe urma descrie traiectoria unei cautari de sine care explodeaza in miezul cuvintelor, lasand intrebarile si gandurile sa numeasca cele mai intime cumpene ale sufletului si invocand cu eruditie texte clasice si autori care au trecut si ei candva prin astfel de incercari.

Cristian Iftode (nascut in 1979) este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Filosofie Practica si Istoria Filosofiei si conducator de doctorat la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti, unde preda cursuri de etica, terapie filosofica, estetica si filosofie contemporana.

 A publicat numeroase studii in lucrari colective sau reviste de specialitate din tara si strainatate, precum si volume de autor, dintre care mentionam Aristotel. Problema analogiei si filosofia donatiei (2015), Viata buna. O introducere in etica (Trei, 2021) si Filosofia ca mod de viata. Sursele autenticitatii (Trei, 2022, editia a doua).

Este membru al Centrului de Cercetare in Etica Aplicata de la Universitatea din Bucuresti si membru fondator al Centrului de Cercetare a Istoriei Ideilor Filosofice de la aceeasi universitate. Sustine constant conferinte publice, ateliere de filosofie practica si desfasoara o consistenta activitate publicistica, menita sa probeze relevanta filosofiei pentru viata de zi cu zi.