Descriere - Pragmatismul reflexiv - Incercare de constructie filosofica
Care e filosofia personala a unui profesor de filosofie ? Avem aici reperele esentiale ale meditatiilor sale hranite de experienta (la catedra, in administratie, la guvernare) : trecerea necesara de la cunoastere la intelepciune, drumul de la adevar catre sens, comunicarea ca trambulina spre constiinta de sine, lumea ca rezultat al actiunii oamenilor, dar o actiune ce cuprinde deopotriva reflectia si spiritualitatea lor.
< Constructia pe care am proiectat-o vine din patru optiuni filosofice. Prima este aceea ca, printre capacitatile pe care le posedam, ca oameni – sensibilitate, vointa, intelect, reflectie etc. –, ratiunea este cea pe care ne putem rezema cu mai multe sanse de orientare incununata de succes in viata. A doua este aceea ca ratiunea implica – asa cum ne-a aratat deja Fichte – vointa de ratiune si datoria rationalizarii lumii noastre. Suntem deja departe pe drumul rationalizarii si avem concluzii propriu-zis filosofice in urma drumului parcurs. Nu este aproape nimic in ordine in lume, dar nu este totul pierdut si nici mult de la inceput asigurat ! A treia este aceea ca persoana care vrea rationalizarea intra pe terenul unei realitati ce ramane un intreg – distribuit pe numeroase paliere, domenii, segmente si situatii, unde trebuie facute suficiente distinctii – si se cere abordata ca intreg. < Diferentierea > o consider nu doar un mecanism de evolutie a modernitatii, ci si o realitate mai adanca, cu ale carei efecte abia am inceput sa ne confruntam, filosofic vorbind. A patra este aceea ca in constiinta si in comunicare avem mediile hotaratoare ale vietii noastre intr-o societate a carei complexitate deja pune la incercare conceptualizarile retinute in istoria filosofiei. Chiar si dupa decenii de ofensiva impotriva unificarii datelor experientelor, in filosofie nimic nu este asigurat fara fundamentare – am facut deci tema de reflectie chiar din aceste optiuni sau macar le-am aparat.
Ratiunea, rationalizarea, diferentierea, actiunea, constiinta si comunicarea sunt termenii filosofici unificatori ai scrierilor mele de pana acum. Daca este sa iau in seama cerinta lui Hegel de a unifica pana la capat experienta si de a gasi un termen – unul singur ! – unificator, care sa fie oarecum fundalul celorlalti si sa proiecteze o lumina asupra intregii realitati, dincolo de derutantele ei diversificari si miscari, atunci pot spune ca acesta este comunicarea. Ne nastem in mediul comunicarii, traim inauntrul ei, ea decide directia actiunilor noastre si ne permite sa atingem ceva, si nu altceva. Prin comunicare trec, de fapt, si cunoasterea, si actiunile, si fiintarea noastra. Celebrele intrebari puse de Kant – "ce pot sa stiu ?", "ce trebuie sa fac ?", "ce imi este ingaduit sa sper ?" si "ce este omul ?" – se dezleaga astazi mai profund pe terenul comunicarii. Interogatiile ce au nutrit filosofia dintotdeauna – de la "ce este ?", trecand prin "cum putem cunoaste ?", la "ce putem face ?" – se dezleaga intr-un fel nou in orizontul comunicarii.
Apartin curentului de gandire ce a facut trecerea de la "filosofia constiintei" la "filosofia comunicarii" si cauta acum sa absoarba "filosofia constiintei de sine" in aceasta din urma. Mi-am asumat faptul ca accesul nostru, ca oameni, la realitate este mijlocit de "comunicare" (incepand cu cea mai simpla operatiune lingvistic-cognitiva, care este "nominalizarea") atat in ipostaza de "instrument" al cunoasterii, cat si ca "mediu" al acesteia, si ca nu exista solutie la problemele unei societati de "complexitate" inalta in afara "comunicarii" soldata cu "intelegerea". Mi-am asumat insa tot mai mult ideea ca in "comunicare" suntem prezenti, ca oameni, in asa fel incat ceva mai mult decat comunicarea ramane de partea noastra, asadar, in afara comunicarii. Sau, pozitiv formulat, ca in "comunicare" venim mereu cu asumarea noastra de catre noi insine, la singular (ca individualitati) si la plural (in chip de comunitati), care afecteaza comunicarea faptica insasi. Pe ambele directii – sesizarea conditionarii comunicative a tablourilor realitatii pe care ni le construim si sesizarea conditionarii ontice (existentiale si sociale in inteles larg, in primul rand) a "comunicarii" – m-am sprijinit pe achizitiile stiintelor timpului (de la matematica si logica, trecand prin sociologie si lingvistica, la psihologie). Demersurile mele au drept cadru "filosofia subiectului" si desfasoara inainte de toate o antropologie a reproducerii culturale a vietii prin actiuni diferite, subsumate unui sens cultural, ancorat in buna parte in echiparea noastra, in cele din urma anatomo-fiziologica, si dependent de initiative umane si, desigur, de caracteristicile lumii. >
Andrei Marga este licentiat in filosofie si sociologie si a obtinut doctoratul in filosofie cu o teza despre < teoria critica > a Scolii de la Frankfurt (Herbert Marcuse). S-a specializat in filosofia contemporana in Germania Federala si SUA. A publicat volume in domeniu, printre care Introducere in filosofia contemporana (Compania, 2014), Religia in era globalizarii (Editura Academiei Romane, 2014), Relativismul si consecintele sale (Ratio et Revelatio, 2014), Guvernanta si guvernare (Un viraj al democratiei ?) (Editura Compania, 2013), Schimbarea lumii. Globalizare, cultura, geopolitica (Editura Academiei Romane, 2013), The Destiny of Europe (Editura Academiei Romane, 2012), Argumentarea (Editura Academiei Romane, 2011), Challenges, Values, Vision. The University of the 21st Century (Cluj University Press, 2011), Die Religion im Zeitalter der Globalisierung (EFES, 2010), Absolutul astazi. Teologia si filosofia lui Joseph Ratzinger (Eikon, 2010), Criza si dupa criza (Eikon, 2009), Filosofia lui Habermas (Polirom, 2006), Filosofia unificarii europene (EFES, 2005), Reconstructia pragmatica a filosofiei (Polirom, 1998), Rationalitate, comunicare, argumentare (Dacia, 1991).
A publicat, de asemenea, volume ce cuprind analize si proiecte de reforma legate de misiunile publice pe care le-a indeplinit, precum Iesirea din trecut (Alma Mater, 2002), Anii reformei. 1997-2000 (Presa Universitara Clujeana, 2007), Profilul si reforma universitatii clujene. Discursuri rectorale (Presa Universitara Clujeana, 2012), Dupa cincisprezece ani. Fifteen Years after (Cluj University Press, 2012), Sincronizarea culturii romane. Un proiect (Tribuna, 2013), Romania intr-o lume in schimbare. Interviuri realizate de Romeo Couti (Ecou Transilvan, 2013).
Profesor de filosofie contemporana si logica generala, a fost rectorul Universitatii < Babes-Bolyai > (1993-2004 si 2008-2012), ministru al Educatiei Nationale in guvernele Ciorbea, Vasile, Isarescu, ministru al Afacerilor Externe in guvernul Ponta I, presedinte al Institutului Cultural Roman.
A fost ales in conducerea unor organizatii si institutii internationale (European University Association, United Nations University din Tokyo, CEPES-UNESCO etc.) si a fost numit consultant al unor institutii culturale si universitare din China, Vatican, Germania, Ungaria, Austria.
I s-au acordat ordine de stat in Germania (< Marea Cruce de Merit >), Franta, Italia, Romania, Portugalia. A primit premii internationale (printre care premiul < Herder >) in Austria, Germania, Israel.
A sustinut cursuri si seminarii, ca profesor invitat, la universitatile din München, Viena, Montpellier si Ierusalim.
Este laureat al premiilor nationale < Barnutiu > si < Bratianu >. - AltFel
Nr. de pagini : 354
Anul aparitiei : 2016
