Oamenii din Rai - Adam si Eva - aveau starea originara lipsita de pacat si cu libertatea aproape deplina, asemenea libertatii depline si firesti a lui Dumnezeu, doar cu cerinta de a-I implini voia Lui. 
Dupa ce a zidit ”bune toate”, aflam ca ”Dumnezeu s-a odihnit in ziua a 7-a” (Facere 20, 11), in timp de Sfantul Apostol Pavel, referitor la odihna omului in ”odihna lui Dumnezeu”, adica tihna omului in comuniunea cu Dumnezeu, ii cere omului ”sa intre intru odihna lui Dumnezeu” (Evrei, capitolul 4). 
Apostolul motiveaza ca omul care, nemaifiind liber - in sensul ca nu mai sta in libertatea corecta, cea a binelui si a relatiei cu Creatorul - savarseste multe pacate, multe fapte nefiresti, accepta si chiar implineste mult rau si atunci nu mai poate fi in ”odihna lui Dumnezeu” si nici ”nu va intra in odihna lui Dumnezeu” nici aici si nici in vesnicie.