Proiectata ca o abordare in profunzime a operei sale, lucrarea de fata este fundamentata pe creatia unui scriitor care in prima etapa a carierei artistice se raliaza la ideile socialiste, ulterior, mizand pe libertate si adevar ca urmare a persecutiei si izolarii la care este supus de catre exponentii regimului totalitar sovietic – consecinte inevitabile suportate de scriitorii care dovedeau suficient curaj pentru a nu urma directivele ideologice. Caracterizata de un tragism evident, opera lui Vasili Semionovici Grossman se inscrie in sfera literaturii dezumanizarii. Tradusa in multe limbi si vanduta intr-un numar mare de exemplare, in special in Occident, creatia grossmaniana a captivat atentia publicului larg si a criticilor, insa acest fenomen s-a petrecut relativ recent, fapt datorat includerii scriitorului de catre ideologii sovietici in randul autorilor incomozi. De altfel, in spatiul cultural romanesc, abia dupa 1990 se observa o usoara crestere a interesului publicului pentru creatia lui Vasili Grossman, dat fiind faptul ca incepand cu acest an cititorul roman are acces la operele sale majore, si anume Panta rhei si Viata si destin. Daca se are in vedere aspectul receptarii critice a operei lui Grossman in Romania, se impune recunoasterea laturii deficitare a acestui fenomen care se remarca doar prin actiuni sporadice. In consecinta, una dintre premisele acestui volum il constituie analiza in termeni de amanunt a prozei scriitorului rus, cu precadere a celor doua opere fundamentale – Viata si destin si Panta rhei – din perspectiva contextului literar, istoric si social in care se incadreaza, a tematicii abordate, dar si a receptarii ei, in Romania, in Occident, dar si in spatiul rus. Acest demers a devenit posibil apelandu-se la studii de critica literara in limbile romana, rusa, engleza si, de asemenea, prin compararea cu alte opere, s-a utilizat in acest sens ca principal instrument de analiza literara intertextualitatea. Aceasta metoda a permis conturarea unei imagini cat mai clare a fenomenului literar analizat, a situarii operei lui Grossman in respectivul context literar, dar si a intelegerii acestuia in conjunctura istorico-sociala, culturala si psihologica a sangerosului secol XX. 
Reprezentand versiunea revazuta a tezei de doctorat Criza reperelor identitare in societatea totalitarista in proza lui Vasili Grossman, lucrarea probeaza o actualitate ce poate fi argumentata prin insusi subiectul tratat – necesitatea cunoasterii unui trecut tragic asupra caruia trebuie sa reflectam in aceste vremuri de maculare morala si superficialitate in gandire si actiune. Literatura lui Grossman este o literatura de dezvaluire a atrocitatilor celor doua regimuri totalitare – sovietic si nazist – si, cu toate ca exista numeroase documente, marturii, analize si studii cu privire la aceasta perioada din istoria umanitatii, numarul lor covarsitor nu diminueaza gravitatea diagnozei pe care Vasili Grossman o stabileste in opera sa. Dimpotriva, insemnatatea lor a crescut datorita valorii literare, careia i se adauga luciditatea si rigoarea jurnalistica cu care sunt surprinse si redate evenimentele.