Aceasta carte abordeaza cel mai reprezentativ caz al crimelor comunismului din Albania si, in acelasi timp, cea mai mare si fara precedent ilegalitate din istoria dreptului albanez si strain.

Decizia de a savarsi un asasinat in masa a fost luata nu intr-o instanta de judecata, ci in cadrul Biroului Politic al Partidului Muncii din Albania. A fost o decizie politica ce a dus la arestarea imediata – in lipsa unor mandate si fara a exista o hotarare a instantei – a aproximativ 150 de oameni aflati pe listele mortii intocmite de Securitatea Statului si la executarea fara proces a celor mai de seama dintre acestia.

Nu a existat nicio cercetare, nicio ancheta, niciun proces sau apel impotriva condamnarii lor la moarte, toate masurile luate de regimul comunist fiind ilegale. Ulterior executiei, au inceput demersurile pentru plasmuirea unor documente false, mistificatoare, care sa lase impresia ca procesul ar fi avut loc, dar acele acte au ramas nesemnate.

Cei 22 de intelectuali nevinovati au fost impuscati la miezul noptii de 26 spre 27 februarie, pe malul raului Erzen, in apropierea satului Mënik, si aruncati intr-o groapa comuna, legati unul de altul cu sarma ghimpata. Imediat dupa executie, familiile lor au fost internate, prin violenta si in lipsa oricarei hotarari judecatoresti, in lagare de concentrare si de munca fortata.

Cartea Bomba la Tirana este istoria unei crime, a unei crime de stat.