In primul rand, demersul lui Ionut Iamandi este unul inedit. Nici fictiune, nici memorialistica, ci documente din arhiva fostei Securitati.

Autorul analizeaza fenomenul refugiatilor, pornind de la un dosar de urmarire facut de Securitate, descoperit la CNSAS. In al doilea rand, avem un autor bine pregatit, care face comparatii, conexiuni istorice, paralele (unele literare, intre Teodor Caravasile si Moromete al lui Marin Preda, de pilda), al carui studiu are si un aparat critic impunator, cu toata saracia informatiilor la subiect.

Stilul, dinamic si alert, este adecvat subtitlului „Povestea unui refugiat din Basarabia” (povestea, nu istoria sau drama!), cu accent pe viata unui om obisnuit, cu reactii normale (sanatoase) la absurditatea unor/multor situatii ale epocii. Chiar daca personajul principal nu a fost nici repatriat, nici deportat, avem, in acest studiu introductiv, cel mai documentat text de pana acum despre basarabenii refugiati.