In lipsa unui cadru teoretic de interpretare a faptelor, framantata istorie a primelor doua decenii de dictatura comunista in Romania risca sa ramana prinsa in doua discursuri paralele: unul privitor la represiunea sangeroasa declansata de noul regim, iar celalalt, la tenebroasele raporturi din culisele puterii. Abordand intreaga perioada din perspectiva teoriei elitelor si a teoriilor modernizarii, Stelian Tanase scrie o singura istorie, in care actiunile liderilor comunisti sunt privite ca un raspuns la vechea problema a inapoierii Romaniei, un raspuns care implica permanent complexe raporturi intre elita suzerana (sovietica) si cea locala. Intre elitele comuniste si cele burgheze, intre elitele aflate la carma Romaniei si populatia in ansamblul sau. Fara prejudecati, cu rigoare stiintifica si atentie pentru detalii, sprijinindu-se pe numeroase date - multe inedite -, autorul pune in evidenta aspectele complexe ale guvernarii Gheorghiu-Dej, subliniaza laturile sale contradictorii, avanseaza explicatii, demitizeaza interpretari care au facut candva epoca.