Cu sase secole inaintea erei noastre, Roma se infiripase ca un oras-stat pe malul stang al Tibrului. Treptat, ea a supus pe toti vecinii italici, raspanditi din vaile Alpilor pana in arcul golfului tarentin. Dupa incheierea cu succes a primului razboi punic (264 241i. e. n.), cetatea lui Romulus ajunge stapana insulelor vecine — Sicilia, Sardinia si Corsica, apoi arunca si o punte de anexiuni peste Adriatica, pe coasta dalmata. Razboaiele indelungate cu Hannibal (218-201 i. e. n.), urmate in secolul II i. e. n. de cele purtate in Rasarit si Apus, au scos Roma pe arena din jurul Mediteranei. „Cetatea celor sapte coline“ se transformase intr-o putere mondiala din punct de vedere teritorial, militar „Cetatea celor sapte coline“ se transformase intr-o putere mondiala din punct de vedere teritorial, militar si economic, dar ea pastra tot vechea structura politica de stat-oras, din vremea cand era capitala unei republici, instaurata dupa alungarea regilor. Aceasta contradictie va fi rezolvata treptat prin cuceririle din afara, care au fortat transformarea politica a regimului traditional constitutional. Secolul al II-lea i. e. n. a fost perioada marilor prefaceri din viata interna a Republicii romane, impuse de extinderea teritoriala a statului si de cresterea puterii militare in viata Romei.

Ultimul imparat al „Romei eterne“ al carui nume ne aminteste pe fondatorul orasului si pe ctitorul Imperiului roman, primi ca domiciliu obligatoriu somptuoasa villa a lui Lucullus, din apropiere de Neapole. Romulus Augustulus inca mai traia acolo prin anii 507-511 dintr-o pensie ce i se trimitea de la Roma.

 De fapt, Imperiul din Occident incetase de a mai exista cu cel putin o jumatate de secol inaintea detronarii lui Romulus Augustulus. In cei cincizeci de ani de agonie, el fusese redus teritorial la Italia; imparatul de la Roma sau Ravenna era ales de seful barbar al garzii palatului si apoi recunoscut la Constantinopol. Odata cu trimiterea insignelor imperiale in Orient, locul Imperiului de Apus il lua in Italia un regat de tip barbar, asemanator celor din Gallia si nordul Africii.