Pentru o mai buna intelegere a fenomenului nobilimii banatene, am considerat ca istoriile de familie, cu genealogiile aferente, fundamentate cu precadere pe cercetarea documentara, constituie o etapa absolut necesara in conturarea unor tipologii familiale, in gasirea punctelor de convergenta sau divergenta, in aflarea unor particularitati si detalii ce pot conduce catre o viziune mult mai cuprinzatoare a fenomenului in sine. Chiar daca in decursul timpului au fost realizate microfise de familie, genealogii sau scurte istorii familiale, de‑abia in ultimele trei decenii productia istoriografica romaneasca a cunoscut o adevarata efervescenta a cercetarilor legate de evolutia nobilimii Banatului montan si piemontan din a doua jumatate a secolului al XIV‑lea si pana la finele veacului al XVIII‑lea. Astfel, o intreaga structura sociala a dobandit identitate, termenul generic de elita sociala a fost imbogatit cu monografii familiale care au pus in lumina personaje si personalitati, relatii umane si interfamiliale, problematici de natura economica, social-juridica sau politico‑militara, un intreg esafodaj pe care se pot fundamenta o serie de cercetari analitice. In acest context se plaseaza si volumul de fata, ce aduce laolalta un numar de zece familii nobile romane din arealul actualului Banat montan, care in epoca lor si-au desfasurat existenta in spatiul districtelor privilegiate romanesti ale banatului de Severin, regrupate ulterior in comitatul Severin, districtul Caransebes, potrivit formulei utilizate in documentele veacurilor XVI–XVII. (din „Introducere”)