Nu este o carte de urbanism sau de arhitectura. Dar urbanismul si arhitectura sunt, totusi, cercetate in ipostaza lor de vehicule privilegiate ale regimului comunist: modul in care orasul si constructiile sale – dar si arterele de circulatie, parcurile, monumentele de for public, platformele industriale si celelalte componente – se articuleaza si inlocuiesc relicvele trecutului vazut ca stanjenitor. Arhitectura si urbanismul dau seama despre regimul politic si de avangarda sa, ideologia, pana acolo incat autorul vede direct constructii ideologice, nu doar reflexe ale acesteia.

Augustin Ioan

***

Dezvoltarea Capitalei este strans legata de punerea in practica a ideologiei marxist-leniniste in forma sa stalinista odata cu accederea la putere a partidului comunist. Astfel, aplicarea metodelor sovietice in crearea statului de democratie populara a condus la modificarea radicala a societatii romanesti si, implicit, a celei bucurestene. Asa-numita reforma monetara, prin care populatia era saracita de economiile realizate, confiscarea averilor prin intermediul legii nationalizarii intreprinderilor si societatilor economico-financiare si de transport, dublata de nationalizarea imobilelor care aveau destinatie de locuinta, cat si a hotelurilor, faceau ca statul sa devina atat proprietarul tuturor bunurilor imobiliare si al celor de productie, cat si detinatorul controlului economiei si, implicit, decident al politicii economice. Astfel ca cei care pana atunci faceau venituri din activitati industriale, economice ori imobiliare si-au pierdut posibilitatea de a realiza acele venituri. Acesta este unul dintre aspectele care conduc la modificarile structurii societatii romanesti.

***

Evolutia Bucurestiului in timpul regimului comunist prezinta multe aspecte, Capitala fiind un model al dezvoltarii orasului comunist incepand cu aspectul economico-industrial, social-cultural, arhitectural si organizatoric pana la aspectul demografic, urmare a aplicarii politicilor economice. Bucurestiul isi va pastra statutul de varf de lance al industriei romanesti, regimul comunist folosind infrastructura existenta pentru a dezvolta, in special, industria grea, constructoare de masini, conform principiului economiei staliniste. Nationalizarea mijloacelor de productie va permite Partidului Comunist sa preia controlul total al economiei si sa directioneze astfel investitiile si productia. Pentru ca Bucurestiului era un centru industrial important a suferit un proces de crestere a numarului unitatilor de acest tip ca urmare a infrastructurii existente, iar politica economica a comunistilor s-a materializat prin implementarea, mai intai, a planurilor de stat anuale si apoi a celor de lunga durata, planurile cincinale, dupa modelul economiei sovietice. A urmat comasarea intreprinderilor mici care aveau acelasi profil in intreprinderi industriale mai mari, apoi aparitia de noi ramuri si subramuri, in multe dintre acestea, Bucurestiului situandu-se pe primul loc pe tara[1]. In cele peste patru decenii in care Romania a fost condusa de partidul Comunist, Capitala a cunoscut schimbari profunde, inc special in zona industriala, aflata initial de-a lungul soselei periferice[2], pentru ca ulterior sa se dezvolte marile platforme industriale[3].

***

Orasul neterminat este cercetarea prin care am incercat sa inteleg transformarea acestui oras in vremea comunismului, cum a evoluat si care au fost pivotii in jurul carora s-a petrecut acest lucru. Am pornit de la situatia politica postbelica si am continuat cu politicile economice si administrative din deceniul al cincilea al secolului trecut. Afluxul de populatie datorat politicii de industrializare fortata a creat probleme de cazare, transport si aprovizionare, pe care regimul comunist a incercat sa le rezolve prin declansarea unui amplu proces de constructie de locuinte care a dus la aparitia unor mari ansambluri in zonele periferice ale capitalei si care au capatat in final dimensiunea unor orase. Dar regimul comunist s-a preocupat pe langa aspectele politico-economice si de aspectele vietii socio-culturale prin interventii radicale in discursul istoriografic, care a afectat structural zone precum monumentele de for public sau muzeele, alaturi de cinematografie, teatru, muzica sau literatura. In cea de-a doua perioada a regimului comunist au fost abordate proiecte de mare anvergura menite sa schimbe total aspectul Bucurestilor prin construirea metroului, sistematizarea Dambovitei, construirea Casei Republicii si a ceea a fost numit Centrul Civic. Aceste aspecte vi le spun atentiei prin aceasta apartitie editoriala.

Cezar Petre Buiumaci