De la o vreme, talmacesc o carte tulburatoare, a Fiilor luminii, Datinile Daciei, scris in limba daina, o varianta de straromana, pentru craiul Matia
Corvin, de Solomonarul ardelean Vus. Volumul prezinta o lume necunoscuta istoricilor de astazi, fascinanta, aceea a stramosilor nostri, din stravechime
pana la stralucita domnie a lui Matia Corvin, unul dintre cei mai mari regi si carturari pe care i-a dat neamul romanesc. Am aflat amanunte are, alaturi
de alte cercetari intreprinse, m-au dus la convingerea nestramutata ca Solomonarii romani au pastrat neatinsa lumina zalmoxiana, au intremat orgoliul
nostru national, si, cu o staruinta nezdruncinata, in pofida persecutilor, au reintregit Dacia in divinul leat 1918.
In anul 1934, s-a stins din viata, pe colina unde se nascusera si copilarisera Gemenii Ceresti, ultimul Maiastru al Solomonarilor. Din fericire, prin
lucruri suprafiresti, de necrezut pentru o nepranduiala in care vietuim acum, flacara zalmoxiana inca mai arde, cu forta pe care numai cerul e in stare
s-o apere. A venit vremea ca aceasta lumina sa-i fie iar dezvaluita lumii, spre a nu o pierde niciodata.
Asadar, pentru o mai inalta intelegere a supravietuirii Solomonarilor in Evul Mediu, prezinta acum, in premiera absoluta, traducerea primelor 25 de
pagini din Datinile Daciei, iar in cativa ani, daca milostea ceruluima va invrednici, voi talmaci cartea intreaga. Deci: "Datinile Daciei. La fel am
scris aici invatatura Zeilor pentru magnificul matia Uniadu.
De aceasta cu grija am scris tot. Pentru sanatate am scris, pentru putere, sa i se dea noroc. La fel, tot, de cand Dacia se tinea una, anii de cand a
fost impartitasi pana la Huniazi. Se roaga acum copilul la ingeri sa-i dea un destin ca a lui Anaicu cel ocrotit de Zei.