"In confruntarea cu legionarii, generalul Ion Antonescu, sprijinit de armata, a iesti victorios. Initial, el a actionat cu pridenta, nu a intervenit in forta, lasandu-i pe legionari sa se dezlantuie, pentru a-i compromite definitiv si iremediabil in ochii opiniei publice, taind astfel orice punte pentru o eventuala colaborare la conducerea statului roman.
Infrangerea rebeliunii legionare a avut ca efect dezagregarea aproape instantanee a Miscarii Legionare, care si-a pierdut credibilitatea in ochii romanilor.
Prin continutul ei dens, prin bogatia informatiilor concrete, cartea "Pe marginea prapastiei" ofera nu numai un numar insemnat de documente, ci si prilejul unor reflectii privind societatea romaneasca din acei ani si lupta politica in general".

Clarificarile de natura istorica, si nu numai, asupra evenimentelor tragice din ianuarie 1941 isi gasesc in aceasta carte o referinta prodigioasa in informatie si edificatoare in repere concluzive. Sunt, aici, documente si comentarii aparute in chiar valtoarea acelor evenimente, astfel incat le-am putea numi marturii-martor.

Succesiunea acestora recompune metodic, asemenea unei cronici, confruntarea dintre doua tipuri de dictatura - antonesciana si legionara -, de la pregatirea si desfasurarea sangeroasa a loviturii de stat pana la deznodamantul stiut al acesteia.

In ansamblul ei, cartea este un obstacol solid in calea unor alunecari de la normalul stiintific, mentinandu-si o cota inalta de interes istoric, dar si politic.