O carte precum aceea a lui Radu Tudorancea face parte, deja, din canonul istoriografic. Ea compune, prin voci si prin imagini, un tablou in care demnitatea umana se confrunta cu suprema provocare, aceea a umilirii si detentiei. La un secol de la Marele Razboi, volumul de acum sparge un zid al uitarii si onoreaza memoria celor care au traversat aceste vami ale istoriei.

Ioan Stanomir

***

Data fiind tema, in text am considerat important sa inserez documente foto sau reprezentari grafice relevante cu privire la captivitatea prizonierilor de razboi romani, de la fotografii aflate in fonduri arhivistice, la carti postale – fie ele si cu mesaje prelucrate de propaganda (in fond, acestea erau singurele fotografii care sa poata trece de filtrul cenzurii, servind mai ales unui vadit scop de natura propagandistica) toate ilustrand detalii mai mult sau mai putin acurate din viata din lagare. Nu in ultimul rand, as mentiona si dimensiunea personala a acestei cercetari, in sensul ca de-a lungul ei am putut identifica informatii cu privire la unul din stramosii familiei mele, soldatul Stoica Tudorancea (PR 21585), cazut in prizonierat in 1916 si ajuns in captivitate germana, de unde nu s-a mai intors.

Radu Tudorancea