„Nici nu stiu de ce m-a dus gandul brusc la Regele Mihai. Ce o fi facand? Ce barbat frumos! L-am zarit odata in tinerete, cum trecea cu masina destul de incet pentru el. De obicei, conducea foarte repede pe Kiseleff sau pe Jianu, printre aleile de trandafiri pe unde ma plimbam si eu. Era la volan. In ziua aceea era cald. Se afla la volanul superbei lui masini decapotabile, proptit cu cotul aproape afara de tot pe geam si fumand dintr-o tigara lunga. Tocmai traversam. M-a amuzat. ?i, fixandu-l, am vazut ca era cu cineva. Am intors brusc capul, parca as fi fost prinsa in plin pacat. Cand m-am intors disparuse, dar ochii lui albastri ramasesera infipti in ai mei. Din clipa aceea am simtit un mosorel ce se invartea in jurul inimii. Eram geloasa. Cine o fi fost? O fi fost cea cu care stiam de multa vreme ca se plimba sau era alta? M-am asezat pe o banca intre trandafiri si in plin soare. Aveam o rochie galbena. Tocmai fusesem la mare. Eram foarte bronzata. Trandafirii erau rosii. Poate mai trece…