Democratia in America a lui Tocqueville si Rusia in 1839 a lui Custine, observa Pierre Nora in prefata acestui volum, sunt doua carti care marcheaza un moment important: dupa aparitia lor, nu se va mai vorbi nici despre America, nici despre Rusia ca inainte. Prin exemplul american, Tocqueville a surprins miscarea fundamentala a tuturor societatilor moderne. Prin autocratia rusa, Custine a caracterizat toate formele de dictatura bolsevica.

Cartea marchizului a fost un adevarat bestseller al secolului XIX. „Cea mai inteligenta carte despre Rusia scrisa vreodata de un strain“, s-a spus despre ea in Rusia, unde a fost de altfel interzisa si pana la Revolutia din 1917, si sub comunisti, fara sa inceteze sa circule clandestin. In Occident, Custine a fost reinviat de Razboiul Rece. In Europa de Est, a devenit publicabil abia dupa caderea comunismului.

Rusia in 1839 nu poate fi citita, de fapt, decat cu ochii de astazi, scrie mai departe Pierre Nora. Marchizul pare sa fi anticipat cu un secol critica totalitarismului comunist, spunand tot ori aproape tot inainte de Suvarin, de Trotki, de Koestler in Intuneric la amiaza sau de disidentii sovietici.

„Aproape nici o carte scrisa de un strain nu a scandalizat publicul rus in secolul al XIX-lea la fel de mult ca jurnalul de calatorie al lui Astolphe de Custine, Rusia in 1839. Custine a dezvaluit cu un ochi ascutit esenta imperiului tarist sub Nicolae I: un regim despotic care se baza pe Biserica si Ortodoxie ca resursa ideologica de putere. Rusia nu era, asa cum visase tarul Alexandru I dupa victoria asupra lui Napoleon I, puterea monarhica ordonatoare de pe continentul european, care ar fi depasit haosul razboaielor de cucerire franceze. Ea reprezenta mai degraba o amenintare la adresa Europei civilizate. Nu degeaba cartea lucida a lui Custine a fost interzisa in Rusia pana la sfarsitul regimului tarist.“ — OLIVER JENS SCHMITT