Cu exceptia ordinului infiintat de Pitagora, antichitatea nu mai prezinta nici o alta societate careia sa i se poata aplica in mod adecvat calificativul de "secreta".

Diferitele scoli gnostice, socotite eretice de catre Parintii Bisericii, erau societati secrete intr-o anumita masura, intrucat nu isi expuneau doctrinele in mod deschis si public. Istoria lor este insa prea saraca in detalii, incat o examinare a ei nu ar retine prea mult atentia.

In perioada Evului Mediu s-au dezvoltat trei societati celebre: Assassinii (sau ismaelitii) in rasarit, al caror nume a devenit sinonim in toate limbile eurpene cu "ucigas", erau o societate secreta despre care avem cunostinte destul de vagi; ordinul militar al Cavalerilor Templieri, care au fost persecutati in modul cel mai barbar sub pretextul detinerii unei doctrine secrete si impotriva carora acuzatia a fost reinnoita in zilele noastre; si, in sfarsit, Tribunalele secrete de la Westfalia din Germania.

In paginile urmatoare, ce vor fi dedicate istoriei Ordinului Templierilor, vom cauta sa infatisam cu fidelitate obiceiuri si moduri de gandire diferite de cele ale epocii noastre; vom cauta mai degraba simplitatea adevarului decat emotia povestirii romantioase, cunoasterea autentica si nu plasmuirea ce sfideaza adevarul si nevoia fireasca de informare.