Este Tragedia Germaniei o lucrare de istorie revizionista? O reorientare catre „germanofilie" a unui autor care este notoriu pentru inaderenta la orice curent interpretativ major si comod? Categoric nici una, nici alta. Cartea accepta intru totul lantul de esecuri politice, diplomatice si militare de care insasi Germania este responsabila, oprindu-se in cele din urma asupra ororilor nazismului. Nu accepta insa canonul interpretativ dominant al istoriografiei postbelice potrivit caruia Germania ar fi avut in mod exclusiv vocatia unui stat generator de razboi, totalitarism si antisemitism. In aceasta privinta este poate una dintre primele initiative intelectuale europene care aminteste ca in istoria moderna a Germaniei au existat aceleasi neajunsuri care s-au vazut si la alte natiuni europene de seama: expansionism, militarism, rasism, democratie neconsolidata. Nu in deficientele structurale ar trebui cautata o explicatie cauzala, ci pur si simplu in inlantuirea unor evenimente imparabile si necontrolabile care, de la Bismarck la Hitler, duce catre un deznodamant nefericit, deci catre o tragedie.