„Mihai Rusu vine, cu o consecventa pasionara salutara, sa ne reintroduca in labirintul dedalic al unei mari iubiri in care se pot distinge atat tipurile cunoscute si teoretizate (Eros sau iubirea-pasiune, Agape sau iubirea implinita, stadiile platonice, corporale, matrimoniale s. a.), cat si cele determinate de raporturile dintre doi poeti puse si sub semnul psihologiei creatiei, deci al unor factori formatori de natura intelectuala. In tesatura complexa a acestor raporturi se amesteca si  firele de urzeala ale prieteniei spirituale (in sensul lui Plato), afinitatilor elective (goetheene), si similitudinilor de temperament de caracter, de viziune asupra lumii. Se poate spune, generalizand, ca Veronica Micle este  fiinta eminesciana, cu un program po(i)etic sub semnul modelator tras la indigo si realizat, desigur, cu puterile ei creative mai modeste, si ca Eminescu urmarea, dupa propria marturisire, o legatura ideala ca cea dintre Amor si Psyche.