„Problematica autonomiei, ca o competență transversală ce generează sau structurează competențe mai complexe, este vizată de lucrarea Genovevei Farcaș cu mult echilibru și discernămînt pedagogic, în cunoștință de cauză și cu dovezi teoretice, dar și faptic-constatative. Chiar dacă acest concept a stîrnit numeroase polemici și a inspirat multe filosofii educaționale, cartea ne ajută să ne orientăm într-un cîmp reflexiv complex și să generăm conduite autonome începînd cu vîrsta preșcolarității, dar în strînsă corelație cu un cadraj axiologic ce ține cont de determinările persoanei și ale timpului. Cu acest prilej, publicul s-ar putea edifica în legătură cu <pedagogia> autonomiei, un miraj al căutărilor educaționale moderne, ar evita excesele și falsele soluții și ar viza realizarea unei educații integrale în care autonomia copilului devine atît țintă, cît și mijloc.” (Constantin Cucoș)

„Școala prezentului, dar mai ales cea a viitorului sînt chemate să creeze ancore educaționale puternice pentru formarea autonomiei copiilor și tinerilor, din perspectiva pregătirii lor pentru viața de dincolo de zidurile școlii, a educației permanente de calitate. Lucrarea de față, inedită în literatura pedagogică românească tocmai prin abordarea acestei teme de interes, precum și prin analiza exhaustivă, deopotrivă teoretică și praxiologică, aduce în discuție educația pentru autonomie, ca răspuns la problematica lumii contemporane, și implicit necesitatea dezvoltării unor noi practici educaționale în mediul școlar și familial. Valorificînd rezultate ale unor cercetări privind practicile de sprijinire a autonomiei copilului, autoarea invită cititorii, studenți, profesori, dar și părinți interesați de formarea comportamentelor autonome începînd de la vîrstele mici, să descopere ce este autonomia și cum se poate construi aceasta.” (Teodor Cozma)