Cum am putea intelege sensibilitatea crescuta, irascibilitatea, vulnerabilitatea, sugestibilitatea, egoismul, apetenta pentru fantastic, instrainarea de realitate, dorinta de a domina, rautatea, bunatatea care duce pana la sacrificiu, cochetaria, lasitatea si frica unor oameni pe care ii intalnim in cabinet sau in viata de zi cu zi?

In cartea de fata, Alfred Adler ne ofera un raspuns: din sentimentul de inferioritate din copilarie se naste o intensa dorinta de putere care ajunge in cele din urma sa fie limitata si sa se piarda sub presiunea cerintelor societatii si a semnalelor lansate de catre sentimentul social.

Astfel, intregul tablou al nevrozei si toate simptomele acesteia sunt influentate, ba chiar determinate, de un iluzoriu scop final care ar aduce cresterea stimei de sine.

Cititorul interesat de deslusirea nebuloasei starilor nevrotice va descoperi ca, din perspectiva lui Adler, a vedea si a recunoaste un om inseamna: a-l scoate din ghearele dorintei sale ranite, exagerate, dar irezistibile de a se asemana divinitatii si a-l determina sa tinda catre sentimentul social, care reprezinta logica de neclintit a convietuirii umane. Alfred Adler (1870–1937), medic si psihoterapeut austriac, este fondatorul scolii de psihologie individuala care se situeaza intre psihanaliza lui Sigmund Freud si logoterapia lui Viktor Frankl.

Alaturi de Freud si Jung, este considerat unul dintre cei mai importanti psihoterapeuti moderni, influenta sa extinzandu-se asupra mai multor scoli de psihoterapie: psihoterapia existentiala a lui Rolo May, logoterapia lui Victor Frankl, teoria umanista a lui Abraham Maslow si psihoterapia cognitiv-comportamentala a lui Albert Ellis. Autor prolific, Adler a publicat peste 300 de carti si articole. In limba romana au aparut la Editura Trei
Intelegerea vietii, Practica si teoria psihologiei individuale, Cooperarea intre sexe.

Sentimentul de a avea un punct slab il stapaneste pe nevrotic intr-atat, incat devine excesiv de precaut, prevede toate consecintele posibile, se straduieste sa auda dincolo de cuvinte si sa prevada, devine meschin, nesatul si econom – si, astfel, isi pierde naturaletea si calmul care sunt asigurate doar in conditiile sanatatii si vigorii psihice.
– A. Adler

Egoismul persoanelor nevrotice, invidia, zgarcenia, tendinta lor de a devaloriza oamenii si obiectele, provin din sentimentul de insecuritate si au rolul de a le apara, de a le ghida, de a le stimula, de a le determina sa se supraaprecieze. Asemanatoare sunt si indecizia si indoiala nevroticului, care reprezinta cel mai bun mijloc de a evita luarea unor decizii.
– A. Adler