Noua serie FREUD despre… isi propune sa aduca in atentia cititorilor mai mult sau mai putin familiarizati cu psihanaliza o serie de lucrari ale marelui ganditor, intr-un format accesibil si adaptat cerintelor lumii moderne. Textele au fost cu greu selectate din vasta opera freudiana, caci alegerea unora a reprezentat o nedreptate adusa altora. Temele tratate sunt mereu actuale, caci, in ciuda progreselor din planul exterior, mintea omeneasca nu s-a schimbat prea mult in ultima suta de ani. Astfel, la intrebarea pusa de revista Time in 1993, „A murit Freud?”, raspunsul nostru este un ”nu” categoric.

Cititorul va gasi, speram, in paginile acestor carticele esentele pretioase ce se afla adesea in recipiente de mici dimensiuni – pentru a-l calauzi in perpetua sa cautare si pentru a-i oferi reperele necesare pe drumul cunoasterii.

In timpurile pe care le  putem numi prestiintifice,  oamenii nu se simteau in  incurcatura in legatura cu  gasirea explicatiei unui vis. Daca si-l aminteau dupa ce  se trezeau, il considerau o  vestire, fie milostiva, fie ostila, venita din partea unor  forte mai inalte, demonice  si divine. Odata cu inflorirea tipurilor de gandire  specifice stiintelor naturii,  toata aceasta mitologie  incarcata de sens s-a transpus in psihologie, si in ziua  de azi nu se mai indoieste  decat o foarte mica parte  dintre oamenii educati ca  visul este propriul produs  psihic al visatorului.

Daca noi concepem  continutul visului ca  pe reprezentarea unei  dorinte realizate si ii  explicam obscuritatea  prin modificarile operate  de cenzura asupra  materialului refulat, nu  ne mai vine greu nici sa  deducem functiile visului.  Intr-o stranie opozitie cu faptul ca se spune ca  somnul este tulburat de  catre vise, noi trebuie sa  recunoastem visul drept  gardian al somnului.