In calitate de profesionisti in domeniul sanatatii mintale, stim ca fiecare client este unic si ca problemele fiecaruia sunt rezultatul unei combinatii complexe de factori biopsihosociali. Cu toate acestea, modelul actual reprezentat de DSM limiteaza semnificativ modul in care ne tratam clientii, ducand de cele mai multe ori la un diagnostic „generic”, adesea chiar gresit. Volumul de fata pune sub semnul indoielii premisele formulate in DSM, propunand alternativa bazata pe dovezi a unei abordari centrate pe procese a terapiei si un plan pentru implementarea acesteia.
Beneficiind de contributiile unor clinicieni si cercetatori de renume in domeniu, cartea contureaza strategii pentru a interveni in mod mai flexibil asupra unei mari varietati de probleme psihologice. Veti intelege mai bine conceptualizarea de caz bazata pe procese si veti invata cum sa recurgeti la o abordare personalizata, dar validata stiintific, in locul diagnosticului bazat pe sindrom.
Fie ca sunteti practician, cercetator, student, formator sau un alt tip de specialist in domeniul sanatatii mintale, aceasta carte va pune la dispozitie tot ce va este necesar pentru a crea o abordare mai adaptata fiecarui client si mai eficienta in evaluare si tratament.

Steven Hayes, PhD, este Nevada Foundation Professor in cadrul departamentului de psihologie al University of Nevada, din Reno. Este unul dintre cei mai citati psihologi in viata, punand bazele si participand la crearea ACT.
Stefan G. Hofmann, PhD, este profesor de psihologie in departamentul de neurostiinte si psihologie al Boston University. A fost presedinte al unui numar mare de organizatii profesionale, iar in prezent este editor sef al revistei Cognitive Therapy and Reasearch.

Proiect realizat cu sprijinul Administratiei Fondului Cultural National.

Proiectul nu reprezinta in mod necesar pozitia Administratiei Fondului Cultural National. AFCN nu este responsabila de continutul proiectului sau de modul in care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt in intregime responsabilitatea beneficiarului finantarii.

Decenii la rand, fundamentul stintific care se afla la baza interventilor terapeutice a urmarit o strategie preponderent analitica - aceea a diagnosticului intemeiat pe sindrom - rezultatul find un domeniu complex si progresist, dar care, in momentul de fata, se afla intr-un impas. Putini mai cred acum ca activitatea cercetatorilor care continua sa evalueze protocoale psihosociale si liste de medicamente aprobate pentru sindroamele psihiatrice ar putea genera rezultate satisfacatoare in domeniul terapiei validate stintific.

Trebuie sa gasim o noua strategie si o noua cale pentru a putea progresa. Dar intrebarea-cheie este: „Care va fi acea strategie?"

Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale (DSM-5, Asociatia Americana de Psihiatrie, 2013) si Clasificarea internationala a tulburarilor mentale si de comportament. Descrieri clinice si indreptare diagnostic (ICD, Organizatia Mondiala a Sanatatii, 2018) au dominat dintotdeauna acest domeniu, dar vitorul lor stintific este incert. Discutia de fata va face in principal referire la DSM, dar aceleasi controverse se aplica si in cazul ICD.

Generatie dupa generatie, programele clinice au invatat studenti sa abordeze suferinta umana dintr-o perspectiva topografica, pe baza convingerii biomedicale ca sindroamele - adica totalitatea semnelor (aspectele obiective, masurabile) si simptomelor (aspectele subiective, de care se plang oamenii) - vor conduce la o intelegere profunda si functionala a psihopatologiei. Studentii sunt instruiti sa retina criterii, cum ar fi „cinci din noua" sau „patru din sapte" semne si simptome, dupa care sa aleaga setul corect de tehnici structurate din listele de protocoale terapeutice aprobate, toate confirmate prin studi clinice controlate si randomizate (RCT). In acceptiunea multora, abilitatile clinicianului presupun aplicarea ad-literam de tehnici conform protocoalelor bazate pe dovezi.

Autori: Steve C. Hayes, Stefan G. Hofmann