Fiecare dintre noi este actor pe scena propriei vieti. Nu ne vedem actiunile decat printr-o prisma a subiectivitatii, iar in momente dificile recurgem la scuze si justificari pentru a ne proteja, in Ioc sa ne autoanalizam si sa ne descoperim. Atunci cand esuam, gasim explicatii sau negam responsabilitatea proprie in obtinerea acelui rezultat. Facem acest lucru pentru a ne proteja stima de sine, dar asta ne conduce la o lipsa a intelegerii de sine si implicit Ia pierderea oportunitatii de a ne imbunatati.
Anumite atribute care ne caracterizeaza, precum inteligenta, atractivitatea sau gradul de creativitate, sunt dificil de inteles si acceptat prin prisma propriilor ochi. Toata lumea vrea sa fie vazuta drept inteligenta sau atragatoare, dar ne temem de o autoanaliza a acestor trasaturi in cazul nostru. O buna cunoastere a sinelui ne-ar putea revela faptul ca nu suntem la fel de buni precum credeam, lucru care ne-ar putea demoraliza, fiecare dintre noi avand tendinta de a ne supraevalua in raport cu ceilalti din jur.

A te cunoaste si a-ti vedea neajunsurile nu inseamna a incepe sa te subestimezi, ci sa te accepti asa cum esti si sa iti doresti schimbarea. Fiecare persoana ce se descopera vede ca imaginea de sine nu este una tocmai ideala si va dori schimbarea. Lupta se da intre a te accepta sau a nega adevarul pe care l-ai recunoscut in tine. Ce se intampla daca in noi nu exista adevar si conceptia despre sine este una eronata?