Cum sa-i spui mamei tale ca te plictiseste cand te suna zilnic sa-ti povesteasca ,,noutatile" din cartier? Cum sa-ti ierti tatal acum, la batranete, pentru tot raul pe care ti l-a pricinuit in copilarie? Relatia cu parintii nostri este cea mai veche relatie pe care o cunoastem, fiind marcata, de obicei, de iubire reciproca, dar adesea si de o seama de resentimente. Alegem sa nu-i judecam pe parinti sau sa afisam o iertare de fatada. Relatia sufera, insa, prin lipsa de autenticitate. Atunci cand ranile sunt ascunse, supurande inca, atunci cand emotiile au ramas neexprimate si furia mocneste in adancuri, iertarea nu este posibila. Este necesar un travaliu interior prin care, sub eventuala indrumare a psihoterapeutului, reusesti sa-ti recunosti si sa-ti eliberezi propriile emotii, ajungi sa-l privesti cu empatie pe copilul care ai fost candva, pentru ca, in cele din urma, sa te poti intoarce spre parintii tai, capabil de o reconciliere adevarata. In cartea sa, Isabelle Filliozat ne propune o dubla calatorie: spre trecut si totodata spre viitor, invatandu-ne ca sunt posibile vindecarea trecutului si rescrierea viitorului, (re)cladirea relatiei cu parintii, astfel incat sa devina autentica, profunda si vie.

Isabelle Filliozat este psihoterapeuta, fondatoare a abordarii empatice integrative. In prezent lucreaza cu parinti in cadrul Atelierelor Filliozat si pregateste specialisti in domeniu. La Editura Trei a mai fost tradusa cu volumele Le-am incercat pe toate! si Ceilalti si eu.

Cuprins

Introducere

I. DE CE SA AGITAM APELE TRECUTULUI
1. O relatie complexa
2. Disconfortul din relatie
3. Interpretarile si neintelegerile
4. Este o idee buna sa agitam apele trecutului?

II. TRECUTUL, RANILE SI CICATRICILE
1. Cum sa ne confruntam cu adevarul
2. Abuzul de putere
3. Un obiect de iubit
4. Violul
5. Insultele, criticile si devalorizarile
6. Ranile ,,gratuite"
7. Loviturile
8. Interdictiile si directivele
9. Alcoolismul, tulburarile psihice, parintii nelinistitori
10. Nevoile ignorate
11. Secretele si lucrurile nerostite
12. Complicitatile
13. Proiectiile
14. Capcanele inconstientului
15. Poem

III. DIN PERSPECTIVA PARINTILOR
1. Povara trecutului
2. A fi mama
3. Sentimentul de culpabilitate al mamelor
4. O mama are dreptul de a nu-si iubi copilul?
5. Rolul jucat de inconstient
6. Pozitia inconfortabila a tatilor

IV. DE LA RANA LA SIMPTOM
1. Furia reparatoare
2. Cand parintii nu asculta furia
3. ,,E pentru binele tau"
4. Datoria de recunostinta
5. Uitarea
6. Idealizarea
7. Tensiunea care nu este eliberata conduce la simptom

V. TRAVALIUL VINDECARII
1. Cum sa ne vedem ranile ca pe niste simptome
2. De la furia agresiva la furia constructiva
3. Cum sa renuntam la idealizare
4. Amintirile revin
5. Cum sa refuzam datoria de recunostinta
6. ,,Asta m-a facut sa sufar!"
7. Furia reparatoare

VI. CUM SA NE INTELEGEM REZISTENTELE
1. ,,Nu ne judecam parintii, ii iertam!"
2. ,,Asta l-ar ucide!/Mi-e teama ca voi muri."
3. ,,Nu vreau sa-l ranesc"
4. ,,Ar fi prea simplu"

VII. CUM SA DEVENIM ADULTI
1. Dependenta
2. Cum sa le intoarcem spatele parintilor
3. Cum sa ne parasim parintii
4. Cum sa ne acceptam durerea
5. Cum sa-l iubim pe copilul din noi

VIII. IN DIRECTIA RECONCILIERII
1. Cand?
2. Cum sa ne eliberam de ura
3. Cand parintii au plecat pe lumea cealalta
4. De ce sa scriem o scrisoare?
5. Cum sa formulam scrisoarea?
6. Cererea de reparatie
7. Reactiile parintilor
8. Intalnirea
9. Medierea psihoterapeutului
10. Poem

In concluzie