„Aceasta carte este ultima mea luare de pozitie publica, in volum tiparit, avand ca subiect starea si procesualitatea, la noi in Romania, a celui mai important sistem public din viata oricarei societati: Educatia. Adica unicul generator de resursa umana scolita sa faca fata, sau nu, nevoilor, exigentelor si provocarilor pe care le avem de gestionat, la nivel inidividual sau societal. […] De ce ultima carte? Deoarece simt ca, in mai bine de douazeci de ani de actiune, am spus ce am avut de spus relevant, am scris ce am avut de scris semnificativ si am facut ce am avut de facut transformational, in rolurile publice in care m-am aflat. Toate, fara prerogative decizionale explicite, politice ori de politici publice. Deopotriva, toate, cu suficiente parghii de influenta, pe care le-am activat atat cat m-am priceput. Acum a venit timpul sa pun punct eu acestei etape din viata mea profesionala. Iar rezultatele specifice si masurabile ale proceselor pe care le-am facilitat – dintre care cele mai semnificative sunt scolile-pilot, focalizate, din 2021 incepand, pe pilotari de arhitecturi curriculare de secol XXI si, respectiv, consacrarea legislativa, in 2023, a sintagmei curriculum la decizia elevilor din oferta scolii, careia i-am dat forma si fond cu peste 15 ani in urma – vorbesc prin ele insele despre valoarea adaugata a muncii mele in campul public al Scolii ca sistem. Pentru conformitate, reiterez aici ca nu am afiliere politica, fapt ce a avut atat beneficii importante – permitandu-mi sa mentin mereu conversatia despre Educatie in echilibru cvasi-stabil, pozitionand-o de fiecare data in centrul campului de forte politice –, cat si costuri severe – de pilda, acces la pozitii de decizie formala (cum sa pui in functie, aici la noi, pe unul pe care nu-l poti controla / santaja politic?!… Vade retro!…)”