"... Lumea politică rom?nească ?i oferă cuiva care se uită atent acest peisaj populat de zeităţi dubioase. S?nt inşi care par ceva şi s?nt altceva. Merită să te ocupi de asemenea personaje. C?nd scrii un articol nu ?nţelegi acest efect, pentru că privirea este prea scurtă. ?ţi trebuie măcar o după-amiază, la discreţia ta, să citeşti laolaltă sute de asemenea mici piese de puzzle ca să ai zeii şi semizeii pe ecranul epocii ?ntregi. ?ncercasem această experienţă şi altădată, c?nd, concediat dintr-o televiziune, am şomat c?teva luni. Mi-am petrecut timpul la Academie, citind, c?teva ceasuri pe zi, presa interbelică mai mult ca pe un roman, cum aş citi Comedia umană, de exemplu. Dispreţul pentru colţul modest dintr-o gazetă unde s?nt ?nregistrate fleacuri, enervări şi frenezii de jurnalist s-a atenuat pe măsură ce am "?naintat ?n materie". Pagina parcelată de fotografii şi titluri a căpătat, pe măsură ce răsfoiam teancurile de ziare, alt preţ pentru mine. C?tă istorie se ascunde aici... Mă g?ndesc că se va găsi cineva să privească neironic prin colecţiile de ziare, peste un secol, şi va citi r?ndurile aşternute de un biet autor dintr-o lume ?n tranziţie, str?ns cu uşa - ?n ordine - de criza de timp, de grijile băneşti, de nedumeriri ?n privinţa lui şi a contemporanilor, de marile ?ntrebări. ?ncerc ?ntre aceste coperte o mică antologie din texte risipite, la un ?nceput de secol, prin gazete. Fără nici o iluzie.”