Anxietatea la copii – când „mai mult” devine prea mult | Psihoterapeut Iulia Dolipschi

      Într-o lume în care presiunea performanței ajunge tot mai devreme în viața copiilor, anxietatea devine o realitate frecvent întâlnită în multe familii. Articolul semnat de psihoterapeut Iulia Dolipschi aduce o perspectivă clară și empatică asupra modului în care așteptările, frica și dorința de „mai mult” influențează echilibrul emoțional al copiilor:

     "Din experiența mea de lucru cu copii și părinți, anxietatea este destul de des prezentă în viața multor familii. Trăim într-o lume în care accentul cade tot mai mult pe performanță, rezultate și dorința de „mai mult”. Mai mult succes, mai mult control, mai multe realizări. Însă, din perspectivă psihologică, se ridică o întrebare esențială: ce înseamnă acest „mai mult” și care este prețul emoțional plătit pentru el?

     Suntem noi, ca adulți, cu adevărat pregătiți pentru „mai mult”?

     Sau, în goana după obiective și standarde ridicate, pierdem contactul cu nevoile noastre emoționale reale?

     Și, mai ales, care este impactul asupra copiilor noștri? Copiii interiorizează modelele adulților din jurul lor. Dorința constantă pentru note mai mari, rezultate mai bune sau performanță continuă poate fi preluată de copil sub forma fricii de eșec, a perfecționismului sau a sentimentului că nu este niciodată suficient de bun.

     În lucrul cu copiii, întâlnesc frecvent anxietatea sub diverse forme: retragere, tristețe, tensiune interioară, blocaje emoționale sau teamă excesivă de greșeală. De cele mai multe ori însă, cheia nu se află exclusiv la copil, ci în relația dintre părinte si copil și în modul în care adultul răspunde emoțiilor copilului. Anxietatea nu apare din lipsa iubirii, ci adesea din prea multă iubire exprimată prin frică și control.

     Felul în care părinții pot transforma exigența în blândețe și teama în încurajare are un impact major asupra reglării emoționale a copilului. Pentru părinte, acest lucru înseamnă mai puțin stres, mai multă încredere în propria capacitate de a sprijini copilul și o relație mai armonioasă, bazată pe empatie și conectare.

     Iată câteva recomandări pentru părinți:

     1. Încurajare în loc de frică

     Încurajarea presupune să transmitem mesajul că emoțiile dificile sunt suportabile și copilul are toate resursele necesare pentru ale face față. Nu eliminăm frica, ci o normalizăm și îi suntem alături.

     2. Acceptare în loc de comparație

    Comparația constantă scade stima de sine și amplifică anxietatea. Acceptarea ritmului propriu al copilului creează un spațiu intern de siguranță și încredere.

     3. Iubire și conectare în loc de întrebări intruzive

     Copilul anxios nu are nevoie de explicații sau interogatorii, ci de prezență emoțională. Conectarea precede întotdeauna reglarea emoțională.

     4. Implicarea copilului în activități care presupun responsabilitate

     Responsabilitatea adecvată vârstei oferă copilului încredere și validare sănătoasă, esențiale pentru reducerea anxietății.

     5. Atenție la timpul petrecut în fața ecranelor

     Suprastimularea și lipsa pauzelor pot accentua neliniștea și dificultățile de autoreglare.

     6. Timp de calitate petrecut împreună

    Nu cantitatea, ci calitatea timpului contează. Prezența reală, fără grabă și fără scopuri educative ascunse, întărește siguranța relațională.

     7. Activități care susțin relaxarea copilului

    Însă, de cele mai multe ori, este necesar ca mai întâi părintele să se relaxeze. Reglarea emoțională a copilului este profund legată de reglarea emoțională a adultului.

Un copil nu învață cum să fie liniștit din instrucțiuni, ci din experiența de a fi în relație cu un adult care își poate gestiona propriile emoții.

    Recomandare de lectură:

    Pentru părinții care își doresc să aprofundeze și să înțeleagă rolul lor în reducerea anxietății copilului, recomand cartea Breaking Free of Child Anxiety and OCD de Eli R. Lebowitz. Cartea oferă o abordare psihologică clară, bazată pe cercetare și arată cum schimbarea comportamentului părinților poate sprijini copilul în dezvoltarea rezilienței și a autonomiei. Este o lectură valoroasă pentru toți cei care doresc să privească anxietatea nu ca pe o problemă ce trebuie eliminată, ci ca pe un semnal care poate fi întâmpinat cu empatie și încredere.

    De asemenea cartea oferă și multe exerciții care ajută realmente părinții să înțeleagă și să gestioneze comportamentele anxioase ale copiilor."

     Anxietatea copilului nu este o problemă de corectat, ci un semnal care cere înțelegere și conectare. Așa cum reiese din acest articol, schimbarea începe adesea cu adultul și cu felul în care acesta răspunde emoțiilor copilului. Lecturile recomandate pot fi un sprijin valoros pentru părinții care își doresc relații mai sigure și mai blânde cu copiii lor.

     Descoperă mai multe sugestii de cărți pentru înțelegerea și tratarea anxietății: VEZI AICI